De poti… – Rudyard Kipling
(Articol republicat pentru ca i s-a adaugat clipul youtube (intr-o alta varianta de traducere decat cea din text). Recita Flori Koenoezsi; varianta recitata este postata si intr-un comentariu la articol, de catre ionatan)
Textul, in alta traducere, aici:
De poti sa nu-ti pierzi capul cand toti din jurul tau
Si l-au pierdut pe-al lor, găsindu-ţi ţie vină;
De poţi, atunci când toţi te cred nedemn şi rău,
Să nu-ţi pierzi niciodată încrederea în tine;
De poţi s-aştepţi oricât, fără să-ţi pierzi răbdarea;
De rabzi să fii minţit fără ca tu să minţi;
Sau când hulit de oameni, tu nu cu răzbunarea
Să vrei a le răspunde, dar nici cu rugăminţi;
De poţi visa, dar fără să te robeşti visării;
De poţi gândi, dar fără să-ţi faci din asta ţel;
De poţi să nu cazi pradă nicicând disperării
Succesul şi dezastrul primindu-le lafel;
De rabzi s-auzi cuvântul rostit cândva de tine,
Răstălmăcit de oameni, ciuntit şi prefăcut;
De poţi risca pe-o carte întreaga ta avere
Şi tot ce-ai strâns o viaţă să pierzi într-un minut
Şi-atunci, fără a scoate o vorbă de durere
Să-ncepi agoniseala cu calm, de la-nceput;
Şi dacă corpul tău, uzat şi obosit,
Îl vei putea forţa să-ţi mai slujească încă;
Numai cu străjnicia voinţei tale, astfel
Să steie peste vremuri aşa cum stă o stâncă;
De poţi vorbi mulţimii fără să minţi, şi dacă
Te poţi plimba cu regii făr-a te îngîmfa;
De nici amicii, nici duşmanii nu pot vreun rău să-ţi facă,
Pentru că doar dreptatea e călăuza ta;
Şi dacă poţi să umpli minuta călătoare,
Să nu pierzi nici o filă din al vieţii tom,
Al tău va fi pământul cu tot ce e sub soare
Şi ceea ce-i mai mult, copilul meu: vei fi om !
Joseph Rudyard Kipling (30 dec 1865, Bombay, India – 18 ian 1936) Poet si prozator britanic, laureat al premiului Nobel pentru Literatura in anul 1907. Este celelbru pentru povestirea sa pentru copii “Cartea Junglei” (The Jungle Book)- 1894, romanul indian de spionaj “Kim”-1901, poemul “IF”- 1895, numeroase schite si nuvele. In 1934 i s-a acordat, alaturi de William Butler Yeats, premiul Gothenburg pentru poezie.In timpul vietii a fost considerat, indeobste, poet, si i s-a oferit un titlu nobiliar si postul de poet-laureat – ambele refuzate de Kipling. Motivatia juriului pentru acordarea premiului Nobel: “pentru puterea de observatie, originalitatea imaginatiei, virilitatea ideilor, si remarcabilul talent narativ care caracterizeaza creatia acestui autor de reputatie mondiala.”
sursa: http://ro.wikipedia.org/wiki/Rudyard_Kipling




























Kim poate fi orice altceva, numai roman indian de spionaj nu.
diogene73
In acest caz ai un motiv sa-i corectezi pe cei de la Wikipedia
Eu ştiu altă variantă. Când eram copil, o recitam în biserică. Nu ştiu autorul.
Dacă-ţi rămâne mintea când cei din jur şi-o pierd
şi fiindcă-o ai te apasă sub vorbe care dor,
Dacă mai crezi în tine când alţii nu mai cred
şi-i ierţi şi nu te superi de îndoiala lor,
Dacă de aşteptare nu osteneşti nicicând,
Nici de minciuna goală nu-ţi clatini gândul drept,
Dacă, izbit de ură, nu te răzbuni urând
şi totuşi nu-ţi pui mască de sfânt sau înţelept,
Dacă visezi, dar visul stăpân de nu ţi-l faci,
Sau gândul, deşi judeci, de nu ţi-e un ţel,
Dacă-ncercând triumful sau prăbuşirea taci
şi poţi, prin amândouă trecând, să fii la fel,
Dacă înduri să afli cinstitul tău cuvânt
Răstălmăcit, naivii să ducă în ispită,
Sau truda vieţii tale, înspulberată-n vânt,
De poate iar s-o ‘nalţe unealta-ţi prea tocită,
Dacă poţi strânge toate câştigurile tale
Ca să le joci pe-o carte şi să le pierzi aşa,
şi iarăşi de la capăt să-ncepi aceeaşi cale
Fără să spui o vorbă de neizbânda ta,
Dacă poţi gândul, nervii şi inima să-i pui
Să te slujească încă peste puterea lor,
Deşi în trupul firav o altă forţă nu-i
Afară de voinţa ce le impune spor,
Dacă te vrea mulţimea, deşi n-ai linguşit,
şi lângă rege umbli ca lângă-un oarecare,
Dacă de răi sau prieteni nu poţi să fii rănit,
Dacă nu numai unul, ci toţi îţi dau crezare,
Dacă ajungi să umpli minutul trecător
Cu şasezeci de clipe de veşnicii,
Mereu,
Vei fi pe-ntreg Pământul deplin stăpânitor
şi, mai presus de toate, un OM –copilul meu!
Da ionatan e alta traducere a acestei poezii. Autorul e Rudyard Kipling. Multumesc. Originalul il poti citi in engleza (click pe steagul UK)
Mutumesc, bine-ar fi daca as sti atata engleza!
Ma refeream la autorul traducerii, ca de If a lui Kipking stiam… ca-i tot asta.
A, revin. Ce zici, daca stii engleza asa bine, nu te-ar interesa sa traduci dintre poeziile mele?
Nu am afirmat niciodata ca “stiu engleza asa bine…”, dar as vrea sa incerc sa traduc. Cu voia Domnului o sa reusim
ionatan: Astept sa-mi spui care
Iti multumesc, violeta. Cred ca cele cu rima ar fi mai dificile… Uita-te si tu, eventual la unele fragmente din “trecerea prin icoana”, sau “impresii poetice”…
M-am bucurat sa gasesc traducerea poeziei lui Kipling pe blogul tau. Merci!
zamolxis,
e o poezie frumoasa.
Lafel de condensata si plina de esenta este si “Invata de la toate…”
O poti citi aici: http://shalomshalom.wordpress.com/2008/01/19/invata-de-la-toate/
@ diogene73
“Kim poate fi orice altceva, numai roman indian de spionaj nu.”
Este vorba despre tema The Great Game, Marele Joc început de puterile europene încă din secolul XVIII, pentru stăpânirea Eurasiei. În treacăt fie spus, britanicii ne-au implicat atunci şi pe noi, dar numai ca “marii perdanţi” prin pacea de la Kuciuc Kainargi din 1774. Dar şi britanicii, ocupaţi prea mult cu Marele Joc eurasiatic, pierd din atenţie coloniile lor din America de Nord. Unde rebelii au timp să îşi organizeze în acea vreme o armată, care începea Războiul American de Independenţă la 1775.
Cu stimă,
Cred ca “diogene73″ nu va mai reveni curand. Mesajul lui era din luna martie anul trecut
In primul rind, scuze Violeta, am scris si un al doilea comentariu in care iti multumeam ca m-am putut bucura de multe lucruri frumoase de pe blogul tau. A disparut insa in neant si nu m-am mai ostenit sa-l repet. Si oarecum am simtit unele mustrari de constiinta, mai ales ca primele remarci au ajuns sa capete, fara voia mea, o tonalitate putin nepotrivita.
Cit despre Rudyard Kipling este unul din autori imei preferati, ii cunosc foarte bine poate intreaga sa opera. Unele din cartile lui le-am citit de sute de ori. Pe Kim insa, doar de 5-6 ori.
Atunci Jules Verne, de exemplu, poate fi considerat primul autor de spionaj indian, cu a lui carte “Casa cu aburi”, care e scrisa in 1879, in vreme ce “Kim” este scris abia in 1901.
Cine face astfel de biografii pe wikipedia, probabil ca a citit la rindul lui pe undeva aceasta parere eronata despre Kim si Kipling. Ce rost ar mai avea sa se oboseasca intr-atit, sa citeasca, dar mai ales sa gindeasca el insusi, cind poate foarte bine sa culeaga de pe undeva parerea altuia si fie ca e buna sau rea, s-o afiseze la rindu-i si sa-si pastreze mintea in aceeasi stare fericita de odihna.
@blogideologic
multumesc pentru informatii, dar se pare ca sint facute la locul nepotrivit. Desi legatura de care vorbeai se leaga oarecum si in paginile cartii. Nu aceasta era insa problema de fond. Kim nu este un roman de spionaj sau politist. Poate ca este si singura carte a lui Kipling, dincolo de stilul sau obisnuit, care are o cu totul alta culoare, ii ofera cititorului si o alta fata a lucrurilor, nevazuta, dar care exista cu siguranta acolo, etc. Poate ca ma insel. Cel putin este senzatia mea sincera.
Dar iti multumesc mai ales, ca mi-ai oferit ocazia sa lamuresc problema si sa-i multumesc Violetei.
,
diogene 73,
ma bucur ca ai revenit pe blog dupa o perioada atat de lunga, si multumesc pentru apreciere, cum ca ai gasit aici multe lucruri frumoase.
Eu i-am citit pe Kipling si pe Jules Verne pe sarite, nu intreaga lor opera, dar si asa a fost suficient pentru ca sa… ma indragostesc… de Jules Verne si de Insula lui Misterioasa din care am invatat multe lucruri interesante (ca si din Ciresarii lui Constantin Chirita, carte citita la timpul ei).
Multumesc din nou.
Ma simteam oarecum obligat, desi la vremea respectiva am incercat de vreo doua trei ori sa pun comentariul.
Ai perfecta dreptate cu “la vremea copilariei” Kipling R.L Stevenson, Mark Twain, J. Verne, Jak London, J. Swfit, etc., atunci trebuie descoperiti, chiar daca nu-i vei intelege intru-totul, iar mai tirziu, vei retrai acea fericire a copilariei recitindu-i. Mai tirziu, isi vor pierde din farmecul lor. Poate ca asta e si motivul pentru care l-am citit doar de citeva ori pe Kim, descoperindu-l mai tirziu, n-am mai simtit acea bucurie si nici nostalgiile ei. Mi-ai adus aminte un calcul amuzant al copilariei, cind incercam sa-l citesc in intregime pe Jules Verne, abia asteptind aparitia noilor editii in librarii. Si poti fi sigura ca n-am scapat niciuna! Pina la urma insa n-am reusit sa-mi implinesc visul. 3 sau 4 carti n-am reusit sa le citesc, iar cind am incercat, n-am mai simit nicio bucurie. Venise vremea altor lecturi, se si schimbase ceva in mine. Oricum, cert este ca simt nevoia sa-l recitesc pe Kim, chiar il si scosesem din vraful de carti aruncate aiurea, pentru ca am simtit ca era acolo ceva ce nu mi s-a dezvaluit in totalitate. A ramas acolo ceva misterios si poate asa va si ramine, dar voi incerca sa-l recitesc…
diogene,
Asa e, totul are timpul lui. Si in Ecleziastul scrie asta. De aceea se spune ca e bine ca totul sa fie facut la timpul lui (sau mai bine zis la timpul hotarat de Dumnezeu) in viata, pentru ca, incercand sa le traiesti mai tarziu, nu le mai evaluezi si nu le mai gusti cu aceeasi inocenta, cu acelasi mod de interpretare. Dovada: ceea ce ai scris in legatura cu cartile.
Eu am constatat acest lucru incercand sa recitesc “Arta Conversatiei” a Ilenei Vulpescu. A doua data chiar am descoperit lucruri pe care nu le remarcasem la prima lectura. O reciteam traita prin prisma altor experiente, dar alte lucruri care ma impresionasera la prima lectura pur si simplu nu le-am mai “gasit” in carte.
Comentariul tau apare cu poza in avatar, ceea ce inseamna ca ai blog pe wordpress. Imi spui si mie adresa, te rog?
Nu o pot face si asta dintr-un simplu motiv. Nu am blog. Iar despre lectura, intr-adevar, intotdeauna o vei privi intr-o noua lumina pentru ca tu nu mai esti acelasi om. Cu fiecare clipa este omul este intr-o continua devenire. Nu inseama insa ca asta ar implica neaparat ceva din raul pozitiv. Si tocmai asta pare a fi ceea ce-l determina pe Ecleziast sa ajunga la concluzia vanitatii existentei.
“Arta conversatiei” probabil ca se refera la codul bunelor maniere intr-o anumita arta, ori intr-alta. Recunosc, mie imi lipseste asa ceva, pentru ca mi-am pierdut rabdarea. Sa astept ziua in care oamenii sa fie oameni si nu jivine. Sau asa cum foarte frumos spunea un oltean de-al meu care stiu ca-l admirai cindva: “La piata merge lupul dupa prada,/ Cu acte fura cei ce stiu sa fure…” Si din pacate el dintodeauna s-a regasit de partea lupului. Pentru ca de buna voie mereu a ales sa ne iubeasca cu aceiasi iubire pe care lupul o manifesta fata de prada sa. Sa fii un om este o datorie prea grea care de multe ori ne copleseste, pierzindu-ne in sirul nenumarat al greselilor noastre, poate tocmai din dorinta imposibila de a vrea cu orice pret sa fim oameni. Si din pacate nu ne putem ridica toti la acea maretie…
Am pierdut un singur cuvint in comentariul din nainte. Voiam sa spun ca omul, pina la urma, nicioadata nu va reusi sa cistige nimic . Si va ramine aceiasi fiinta neimplinita, bezmetica, vesnic in ceata.
Gogolea:
eu n-as zice ca “Arta conversatiei” se refera la un cod al bunelor maniere. E mai degraba redarea unei vieti traite cu sudoare, dar in care personajul si-a pastrat verticalitatea, desi ar fi fost mult mai avantajat (din punct de vedere lumesc), daca n-o facea.
E adevarat: omul, de unul singur, nu va putea castiga mare lucru… oricum, nimic cu adevarat valoros. Dar cu ajutor divin, lucrurile se schimba radical: Dumnezeu ne-a creat dupa chipul si asemanarea Lui, si atata timp cat noi ne vom razvrati impotriva Sa, tot rau o sa ne mearga…
Sincer, invidiezastfel de oameni care au reusit o impacare cu lumea. Din pacate eu sint intr-un razboi. Stiu ca suna caraghios, dar… asta e realitatea…
Si am remarcat deasemenea cresterea la care ai ajuns. E remarcabila.
Impacarea nu e cu lumea, e cu Dumnezeu
Maine va aparea un video bun pe blog, dar nu e tradus. Daca stai bine cu engleza, ti-l recomand. E lung (1 ora) dar merita investit timpul. Vizionare cu folos!
Razboiul uneori il purtam tot cu El, cu Dumnezeu, dar si cu noi insine, in acelasi timp. Nu e caraghios deloc, am trecut si eu pe aici, si nu mi se pare caraghios.
Iar cresterea… trebuie sa mai spun Cui se datoreaza? Se intelege de la sine: tot Lui!
Stii… aproape ca te-as crede. Cineva mi-a spus despre filmul “Convorbiri cu Dumnezeu”. Tocmai cautam “Furtuna secolului”, un film pe care l-am vazut de citeva zeci de ori.Niciodata insa nu am reusit sa-l vad in totalitate. Si a meritat. Ceva mai tirziu am observat ca de fapt filmul este inspirat din viata reala.(Si ce bine fac englezii care au canale de filme in care toate productiile sint inspirate din viata reala!) E acolo ceva ascuns care te misca, tot asa precum muntii si marea trebuie sa fi simtit aceasta miscare ascunsa in fata toiagului lui Moise.
Intre timp mi-am reamintit. Ceea ce este ascuns in “Kim”, m-a determinat la o noua lectura cu mult timp in urma. Lucrurile sint spuse pentru a fi intelese. Niciodata insa nu vei intelege nimic incercind sa recitesti cartea. Tocmai acest lucru m-a determinat sa fiu (fara voie!) acid.
Era vorba de filmul “Convorbiri cu Dumnezeu”. Iarta-ma daca am fost confuz!
Ca n-am dorit sa fiu un “rautacios”, este cea mai buna expresie traducerea eseului “Suferintele lumii” de Schopenhauer de pe scribd, iar in “Desertaciunea existentei”, am pus acel comentariu doar ca un exemplu al ignorantei celor ce interpreteaza Ecclesiastul fara macar sa inteleaga lucruri elementare… Si n-am dorit sa spun nimic mai mult. Exemplul l-am intilnit pe scribd. Daca asta era aluzia.
Daca din ceea ce am scris in acest dialog s-a desprins ceva ce parea o aluzie, imi pare rau. Am scris exact ceea ce am gandit si nimic mai mult, fara sa incerc sa transmit altceva, aluziv.

Uneori se intampla – cum bine zicea Paler – ca doi oameni sa priveasca acelasi lucru, dar sa il vada in mod diferit: “Am învăţat că doi oameni pot privi acelaşi lucru si pot vedea ceva total diferit.” (aici) De aici se nasc multe neintelegeri.
Eu nu am cont pe scribd – daca la site te referi
___
Adaugire: plus, ca dialogul ar decurge mult mai fluent, daca nu ne-am banui unii pe altii de aluzii si replici rautacioase, nu?
Cel mai probabil ai dreptate. Dar brownserele se pot citi. Nu ca as putea invinovati pe cineva de-o curiozitate exagerata. Dar din moment ce ai dovada clara ca existra si astfel de persoane, orice alaturare pina si ipotetica a unor posibilitati matematice aproape imposibile te pot influenta uneori. Mai ales cind acele persoane se bucura si de un sprijin logistic impresionant. Ceea ce se uita insa, ori aproape ca se ignora definitiv, este ca 10 oameni pe zi pot crea intr-un viitor nu foarte indepartat o adevarata Armada. Si ca cei mai increzatori si dirzi oameni sint tocmai aceia ce nu mai au nimic de pierdut. Eu am cam obosit sa-i vad pe toti mascaricii ce se viseaza calatori pe-o raza de lumina jonglind cu acele cuvinte mari ce niciodata nu le-au apartinut.
diogene73:
Exista un “pericol” real pe net, ca una si aceeasi persoana, sub indentitati diferite, sa intervina, sub diferite forme in comentarii, discutii, etc. Asa este, ai dreptate, daca la asta te-ai referit. M-am gandit si eu ca o persoana ar putea sa comenteze articolele sub mai multe nume, si sa incerce sa ma abordeze sub mai multe identitati.
Deasemenea, exista cateva persoane (sau poate una singura) care vin, injura, deverseaza in comentarii murdarii, si pleaca… E treaba lui/ei. E un lucru pe care nu-l poti controla si evita.
Nu pot decat sa-i acord fiecarui comentator prezumtia de nevinovatie, si sa ii vorbesc asa cum cred ca ar face si Isus in locul meu.
Spui ca ai obosit sa vezi acei mascarici… (nu mai repet cuvintele). Acum stau sa ma gandesc daca te-ai referit la mine. Dar chiar si asa fiind, esti binevenit pe blog.
Cred ca cei mai increzatori si darji nu sunt (doar) cei care nu au nimic de pierdut, ci si cei care stiu ca au Adevarul (cu A mare) de partea lor. Adevarul reprezentand aici: ISUS.
Fara indoial;a ca ai avut asemenea experiente, ce te indreptatesc sa afirmi asta. Nu se poate face insa nici o generalizare, plecind mai ales de la faptul ca folosirea pseudonimelor este o regula aproape generala pe net. Iar personal cred ca lasindu-le comentariul unor astfel de specimene ale rasei umane le va provoca lor insile mai mult rau decit au incercat sa faca altora.
Nu le las comentariile afisate. Sunt trecute pe spam.
Apropos, ai incercat o traducere a poeziilor lui Ionatan? Nu de alta, dar intr-adevar, merita! As fi foarte curios sa citesc una. Daca ea exista.
diogene:
poeziile lui ionatan se citesc cu sufletul:
traducerea uneia din ele e aici: http://ionatan.wordpress.com/2008/02/20/trecerea-prin-icoana-fragment-04/
Stii, poate intimplator mi-au placut poeziile lui. La fel cum poate ca cea mai indragita poveste ce mi s-a parut a fi celebra poezie a pastorului John Doe, sau poate la fel de mult cit am putut vrerodata pretui un om asemeni lui Ralph Waldo Emerson…
diogene
De Emerson am auzit, dar de John Doe (ca pastor) nu.
Fiecare cu preferintele lui.
super poezia violeta…dar ca sa recit in bise e mai buna varianta ta ionatan…..:)……am si eu o dorinta..ionatan…vreau sa citesc din poeziile tale…si eu compun poezii..dar imi place sa citesc poeziile altor autori….:)…….las id ul meu dak vrei sa mi areti…..ma gasesti pe messenger magdutza_flor3na…multumesc mult…DL sa va binecuvinteze pe toti…:!!!!
Magda,

Ca sa-i scrii lui Ionatan, intra pe blogul lui, si lasa-i un comentariu acolo: http://ionatan.wordpress.com/
superba poezia. Mi-a placut mult. Contine mult adevar.
Da, functioneaza!