Nu mai alerga la oameni!!

Articolul acesta al lui roseinthedesert mi-a amintit de ceva: de cate ori am fost intr-un impas spiritual, in ultimul timp, am ramas SINGURA.

S-a “intamplat” ca, atunci cand a trebuit sa trec de un hop, cand m-am confruntat cu o problema grava, spirituala, sau care avea legatura cu credinta, s-a facut gol in jurul meu. Nimeni nu mai era de gasit: persoanele carora puteam sa le cer sfatul nu mai raspundeau la telefon. Din diverse motive, obiective, nu pentru ca m-ar fi ocolit. Dar Dumnezeu, in acel moment, le-a dat altceva de facut, pentru ca sa nu ma mai bazez pe ele!

Prima reactie e de nedumerire: “Ce-or avea toti, de nu gasesc pe niciunul??” Apoi nedumerirea se transforma in frustrare: “Tocmai ACUM, cand am atata  nevoie, sa nu pot sa stau de vorba cu nimeni??” De fapt, nu chiar “nimeni”, ci nimeni din cei pe care eu puneam baza, in care imi puneam sperantele. Pentru ca omul asa face: cand intra intr-un impas, din instinct, alearga la un om care stie ca l-a mai ajutat si alta data. La cineva real, la un om, NU LA DUMNEZEU!

Alearga, sa ii spuna, sa ii povesteasca, sa ii ceara sfatul. Ce e rau in a cere cuiva sfatul? Nimic, dar cu conditia ca aceasta alergare la aproapele tau SA NU FIE PRIMUL PAS pe care-l faci! Primul pas trebuie sa fie izolarea intr-un loc linistit fara zgomot, si cazutul pe genunchi! Ai vazut ca ai capotat?  Recunoaste-ti infrangerea, da-ti seama, REALIZEAZA CA NU ESTI TU CENTRUL PAMANTULUI, SI ACCEPTA SA STAI DE VORBA CU DUMNEZEU! Pentru ca El e Cel care te cheama, si tu te lasi asteptat!

De fiecare data – in ultimul timp – am ramas singura cu Dumnezeu cand a venit greul peste mine. Nimeni nu mai era de gasit: nici la telefon, nici pe net, nici altfel. Dupa ce ca “intrasem” in situatia in care intrasem, m-am mai trezit si singura! E cumplit, in prima faza. Nu stii ce se intampla cu tine. Daca esti si putin suspicios, ajungi sa crezi ca esti ocolit intentionat, ca s-au aliat toti impotriva ta. Dar nu e asa, nu s-au aliat ceilalti, ci ti-a facut Domnul gol in jur, ca sa accepti lectia Lui, invatatura Lui, ajutorul Lui. Si cat e de dulce aceasta lectie, aceasta invatatura, acest ajutor! Ce minunat lucreaza El! Ce multe ai de invatat! Daca vrei… CATA SEVA POTI PRIMI DIRECT DE LA SURSA, DACA O ACCEPTI! Atunci, iti vei da seama ca asa e: Harul Lui e suficient: Dumnezeu e mai mult decat suficient prin ajutorul pe care ti-l da. Si iti dai seama ca un om nu te-ar fi ajutat asa. Nu pentru ca nu ar fi vrut, dar omul e limitat. Pe cand Dumnezeu…

In felul asta, data viitoare te vei increde mai mult, cu mai multa tarie in El, si nu te vei mai lasa batut de vant in dreapta si in stanga. Totul e in mana Lui!

Sa nu mai alergam la oameni cand intram intr-o situatie care ne depaseste, si primul pas sa fie rugaciunea, si intrebarea: “Ce vrei Tu, Doamne, sa-mi spui cu asta?” Si asteapta raspunsul Lui. Va veni cu siguranta! Abia apoi, in functie de acest raspuns, du-te la cel pe care ti-l indica Dumnezeu, daca ti-l indica. Daca nu, iti va raspunde altfel.

Omul alearga la om. Ce trist… Asta pana cand incepe sa isi dea seama, sa fie convins, ca nu omul l-a ajutat de atatea ori, ci DUMNEZEU PRIN EL, prin acel om!

Pentru ca Dumnezeu te iubeste si nu vrea sa te lase sa depinzi de oameni, sa te increzi in ei intr-atat incat sa devina ei mai importanti decat El in ochii tai! Pentru ca omul e supus greselii. Dumnezeu, nu!