Fericire sau fericire?

Pierdem sansa la Fericire in incrancenarea noastra de a fi fericiti. Luptam prin toate mijloacele sa fim fericiti. Fericiti asa cum intelegem noi fericirea: sa aiba coordonatele noastre. Sa fie aliniata cu principiile celor care au pret in ochii nostri, sa fim apreciati, admirati, chiar venerati.

Pierdem sansa de a fi Fericiti incercand sa fim fericiti. Pare un paradox, dar privit mai cu de-amanuntul isi are explicatia in incrancenarea noastra ca lucrurile sa se intample ASA CUM VREM NOI. Nu asa cum vrea Dumnezeu pentru noi. Nu asa cum, in inteleciunea Lui, El are un scop bine definit pentru fiecare dintre noi. Nu suntem toti facuti pentru ceva anume, dar vrem ACEL CEVA.

Mi-a amintit de acest lucru, mi-a raspuns (si astfel) la o intrebare veche, persistenta si grea, un scurt articol pe care l-am citit pe blogul cristao cu un citat din cartea “Daca vrei sa mergi pe apa trebuie sa cobori din barca” a lui John Ortberg. Scria acolo Ortberg:

“Imaginează-ţi că vezi pe o casetă tot ceea ce ar fi putut face Dumnezeu cu viaţa ta dacă i-ai fi dat voie. Imaginează-ţi că vezi ce ar fi putut face cu resursele tale financiare dacă ai fi avut încredere în El şi ai fi fost generos. Imaginează-ţi că vezi ce-ar fi putut face cu talentele tale dacă te-ai fi increzut în El într-atât că îndrăzneşti. Imaginează-ţi ce ar fi putut face cu relaţiile tale dacă te-ai fi încrezut în El într-atât încât să fii cu totul loial şi cu totul iubitor. Imaginează-ţi că vezi ce ar fi putut face cu caracterul tău, dacă ai fi îndrăznit să-ţi mărturiseşti păcatele, să recunoşti ispita şi să cauţi creşterea.”

Ce catastrofa! Sa realizezi ce tren formidabil ai pierdut tu, incercand sa te urci intr-un marfar.

Dumnezeu iti pune la dispozitie un tren superperformant, in care ai sansa sa intalnesti personalitati, oameni de elita crescuti de El, oameni de la care ai ce invata, prin care El te poate “creste”, carora, prin tine, Domnul le poate fi de folos lor. Vrea sa-ti ofere o viata de neuitat, o slujire a Lui, surprize colosale, impliniri, dragoste, beneficiile Lui. Si tu, sa il refuzi, incercand, incrancenandu-te cu ultimele puteri, sa te agati de scara unui marfar!

Nici unul dintre cele doua trenuri nu stii cum te va duce. Nu le cunosti traseul.

Insa in Acest tren ai unicul avantaj CA NU ESTI SNGUR! Ferestrele sunt curate, clare, si chiar daca draperiile sunt uneori trase si nu vezi chiar tot peisajul, STII CA ESTI ACOLO UNDE TREBUIE! Nu trebuie sa stai cu grija ca in fiecare gara s-ar putea sa vina controlorul, sa scotoceasca marfarul, si sa te puna sa platesti cu mult mai mult decat a meritat calatoria. Si sa te debarce la prima statie. In Acest tren biletul a fost platit acum aproape 2000 de ani. Si trenul e intr-adevar deosebit tocmai pentru ca pretul a fost pe masura. Trebuie doar sa accepti acel bilet care ti se ofera gratuit la intrarea in tren.

Ne incrancenam sa iasa lucrurile asa cum vrem noi. Zile, luni, ani. Si-i acuzam pe ceilalti ca se opun. Ca nu inteleg. Ca gresesc. Doar noi suntem intelepti, nu?

Intr-o zi, Domnul o sa ne puna caseta vietii noastre. Vom vedea tot ce am fost, tot ce am facut, tot ce am gandit. Nimic nu va ramane ascuns. Iar apoi ne va arata si caseta cu ce ar fi putut sa fie daca nu ne opuneam. Daca nu ne-am fi blocat in obtinerea unui viitor “dupa gustul nostru”.

Va fi o situatie grea. Cei care au alergat dupa marfar vor fi frustrati, tristi, deprimati, disperati. Nu vor avea decat amintirea marfarului in care au calatorit, cu umbrele lui, cu mirosul insalubru, cu amintirile tovarasilor de calatorie care s-au zbatut, lafel, sa-l prinda.

Nu spun ca Acest tren va fi superelegant. Nu spun ca va avea aer conditionat. Va avea insa o aerisire naturala, o Mana racoroasa pe tamplele calde. Va fi permanent la dispozitie Apa vie si cea mai pura miere, cel mai dulce “aliment” pe care l-a gustat cineva vreodata: Cuvantul. Si care va satura in asa masura incat nimeni nu va mai dori alimente contrafacute.

Nu spun nici ca tovarasii de calatorie vor fi supermen: toti calatorii vor fi niste oameni, cu bune si rele, dar care cauta sa lucreze pentru acelasi Stapan. Nu niste forte, ci simpli oameni, cu slabiciuni, dar cu o adevarata dorinta de a fi intariti de El in beneficiul Lui, nu al lor.

Spun doar ca acolo nu va lipsi nimic. Spun ca acolo calatorii vor urca mici si vor ajunge la destinatie maturi. Spun ca acest lucru nu se va intampla, insa, DACA NU INVATAM SA RENUNTAM LA INCRANCENAREA DE A FI “FERICITI” DUPA PROPRIILE CRITERII. Dupa modelul lumii. Dupa sistemul ei de valori. Dupa gustul lumii (si al nostru…).

De noi depinde. Harul ne deschide o usa care nu va ramane pentru totdeauna data de perete. Este usa catre trenul care ne poate duce acolo unde Cineva, Acel Stapan Suveran, ne asteapta cu bratele deschise: “Bine, rob bun si credincios…” (Matei 25.23)  Este singura Usa catre singurul Tren cu aceasta destinatie. Toate celelalte, marfarele, au alt traseu.

De noi depinde. Daca vrem sa fim Fericiti sau fericiti. Daca putem sa ne abandonam propriile dorinte, increzandu-ne in Cineva cu mult mai intelept decat noi. In Cineva care ne vrea binele, DAR NU SI DACA NE INCAPATANAM SA AVEM UN VIITOR DUPA PAREREA NOASTRA. Impresia noastra. Si astfel, vom rata Fericirea de a trai pentru Isus, de a fi cu El, de a-L cunoaste asa cum L-au cunoscut ucenicii. Vom rata Fericirea de a implini scopul Lui pentru noi, si ni-l vom implini pe-al nostru… Trist… Daca nu renuntam la dorinta de a ne implini propriul plan pentru viata, de asta vom avea parte. Daca nu renuntam la incrancenare…

.