ARE YOU READY to die for Jesus?
EȘTI GATA sa mori pentru Isus?
Aici un articol de acelasi gen
E ușor sa declari ca ești creștin și sa-ți “susții” credința pe timp de pace și într-o țară în care – deocamdată – nu te înfierează nimeni pentru asta. Sa ne amintim cum a fost pana în ‘89 când unii au plătit scump (cu un serviciu pierdut, cu o discriminare mai mult sau mai puțin subtilă, sau chiar cu propria viata) faptul ca aveau curaj sa spună pe fata : ”sunt pocăit!” Atunci nu se ascundeau sub alte cuvinte mai “elegante” care “desemneaza” un credincios.
Erau ori pocaiti ori nu! Acum e permis, uneori am impresia ca e “de bon ton” sa spui asta. În genere creștinii sunt considerați a fi oameni serioși, care “nu beau, nu fumează”, care se țin de treaba, mai ales meseriașii: mai un zugrav, un tâmplar, un depanator. Speri și te aștepți sa nu te lase baltă, pentru ca ai auzit ca pocăiții se țin de cuvânt și nu fac treaba de mântuială. Bravo lor, celor care, într-adevăr, se țin de treabă, și astfel contribuie la creșterea încrederii în pocăiți, fiind martori-practici ai lui Isus, doveditori în viata de zi cu zi, concret, prin răbdare, calm, îndelungă bunătate, zâmbet, lipsa tendinței de a manipula sau de a tergiversa lucrurile, limbaj creștin (manifestat prin cuvinte, ton și gesturi). Sunt printre pocăiți și dintre cei doar cu numele, dar nu e treaba mea, nu vreau sa vorbesc despre asta.
Altceva vreau să spun: ne e ușor, nouă, în România să declarăm că suntem pocăiți, să frecventăm locuri în care pocăiții se adună: adunări, tabere, conferințe, seminarii, etc., într-o țară în care pocăitul nu este prigonit! Într-o țară în care poți sa fredonezi o cântare la locul de muncă. Cel mai mare “risc”, cred, e să te considere vreunul : “sărit”. Treaba lui!
Ne adunăm pe site-uri creștine, pe bloguri, postăm poze draguțe cu ingerași și de sărbători ne trimitem felicitări creștine. Ce viată dulce! Dar cum ar fi fost dacă trăiam în China? Sau în Afganistan? Sau în Irak? Sau într-o altă țară cu preponderență necreștină, sau de altă religie, în care, dacă doar se suspectează că ai simpatii creștine tu și întreaga ta familie ești prigonit sau puși pur și simplu la zid? Si împușcați. Da, concret, fără discuții.
Acolo se dă proba! În închisorile în care creștinii intră pentru un IDEAL, pentru că ei cred cu adevărat în ISUS CHRISTOS, și sunt dispuși să-și dovedească credința până la moarte. Moarte fizică, concretă, sfârșind în bătăi, în chinuri, în suferințe cumplite. Ei își dovedesc cu adevărat credința, ei sunt dispuși să moară pentru Isus, și să se sacrifice pentru a nu fi pietre de poticnire în calea altora mai mici (în credință) ca ei. Am fi mai declarat pe față că suntem creștini? Ne-am fi susținut credința?
E așa frumos sa trăim pentru El și CU EL!
Faptele sunt mai grăitoare decât cuvintele.
(Articol reluat din septembrie 2008)
Alt articol recomandat: Viata de crestin (Promit supunere Mielului)
Da, ideal este sa spunem toti “pentru Isus imi dau viata”.
Si nu doar sa spunem, când va fi cazul
oaaau.. ce film!
Doamne cati mai sunt ca el !!…
Cum sunt eu Doamne?
chiar asa, romoflorin, nu vom ști pana la proba finala… cum suntem, fata de ce declaram.
plus replica “teroristului” din final: “Daca ai fi fost dispus sa mori pentru El, atunci ai fi dispus sa vorbești unuia ca MINE despre El.”
și filmele recomandate in articol sunt bune
Bine ai pus intrebarea aceea cu Afganistan , china , etc . Sau o tara africana , sau printre animisti , canibali . Trebuie sa ne putem pune , ca si buni crestini , in pielea tuturora .
Cred ca apostolii au facut-o , Domnul ne da si noua puterea daca-l cautam zi de zi , cu rabdare , si nu ne lasam .
Bine ai revenit, Leu!
Sunt putin nedumerita… obisnuiesc sa trimit un e-mail noilor comentatori, pentru a le ura bun venit pe Shalom, dar adresa pe care ai lasat-o nu este valida. Cumva ai scris-o gresit?
Oricum ar fi, esti binevenit pe blog.
Nu am scris-o gresit . E una inexistenta , fictiva se poate zice si falsa . Scriu o adresa la intamplare doar ca sa pot scrie pe Bloguri , pt ca este obligatorie ( obligatoriu sa scri ceva si acolo ) parca .
Deci nu sunt chiar asa de leu , sunt de fapt mai timid , retras , as vrea ca sa nu ma recunoasca nimeni .
Ma intereseaza doar sa scriu niste idei care poate sunt bune si ajuta pe unii .
Leu,
multumesc ca, totusi, mi-ai raspuns la intrebare…
Acum, nici nu stiu ce sa zic… in pagina “Reguli” am mentionat ca nu vor fi aprobate comentariile scrise sub adresa fictiva…
Dar, cred ca atata timp cat nu vei incalca celelalte reguli scrise acolo, nu-ti voi sterge comentariile, tocmai pentru ca acestea pot fi de ajutor celor ce il cauta pe Dumnezeu.
Asadar, te mai astept, multumesc!
Te inteleg , ca si eu am princiile si regulile mele . Principiile nu se schimba niciodata sau numai daca ma convinga Dumnezeu .
Regulile sunt ceva inferior , trecator , inferior principiilor si se pot schimba . Regulile tin mai mult de de contextul cultural , istorico , geografic al oamenilor .
De exemplu imi place sa interactionez in lumea virtuala , in lumea ideilor dar din PRINCIPIU nu m-as intalni niciodata in lumea reala cu o persoana cunoscuta mai intai pe net .
Daca e sa ma intalnesc vreau sa ma intalnesc cu cineva doar pe cale naturala . Astfel se reduce posibilitatea ca cineva sa-ti programeze , controleze sau insceneze intalnirile / relatiile .
Cred ca de aici mi se trage si cu mailul .
Leu,
iti respect hotararea.
Imi place ce spui : “Principiile nu se schimba niciodată sau numai dacă ma convinge Dumnezeu”. Pentru ca – vorbind la modul general – trebuie sa avem acea “doza de flexibilitate” în a înțelege, accepta și respecta hotărârile lui Dumnezeu în viețile noastre, și nu sa ne încorsetam în niște principii (le-as numi încăpățânări) care ne pot distruge, dacă nu recunoaștem în Dumnezeu Autoritatea suprema, net superioara și cu adevărat înțelept.
Ce-am vazut si auzit mai sus in curand se va intampla.Pacea pe care o traim acum este amagirea Satanei,pentru a nu mai cerceta Cuvantul lui Dumnezeu si pentru a trai o credinta laodiceana,incropita.Ma rog sa fiu gata sa spun: DA,MOR PENTRU TINE DOAMNE!
Si eu ma intreb adesea oare in ce parte sunt – in stanga sau in dreapta daca Isus ar veni azi; oare sunt printre capre sau printer oi? Si daca cineva m-ar intreba daca sunt gata sa mor pentru Isus – as spune probabil ca da dar daca ar fi s-o fac intr-adevar nu stiu ce as face. Incerc sa-mi ingrop fiinta cea veche in fiecare zi si categoric in fiecare zi am ceva de ingropat insa ceea ce a facut El pentru mine nu stiu daca eu as putea sa fac pentru El vreodata – sunt prea marunta, prea slaba, prea lasa, prea…..
Ca in filmul precedent……nu stiu daca nu cumva as lasa sa moara toti cei din tren….Sa fiu sincera nu cred ca am nici macar cat un fir de nisip din dragostea si puterea Lui pentru mine, pentru noi. De aceea ma bucur enorm ca El m-a ales pe mine mai intai!
Viata crestinului este, cred, o continua oscilare intre munte si vale. Si cred ca e normal, si bine, sa fie asa. Daca ar fi doar drum drept, lin, fara lupte, piedici, semne de intrebare, incercari si lectii, atunci ar fi un drum caldicel.
Or, Domnul ne caleste “plimbandu-ne” prin tot felul de situatii in care sa invatam sa ii iubim si acceptam pe cei care ne injura, si sa ne rugam pentru ei (si crede-ma, am parte si de injuraturi in unele comentarii), dar sa invatam si sa dezbracam firea asta care ne tine legati de satan.
Istoria a demonstrat ca e mai usor sa mori pentru Hristos decat sa traiesti pentru El in timp de pace si prosperitate.
Foarte mare dreptate aveti, gorbanescu c
Nu m-am gandit din punctul asta de vedere, pentru a face diferenta…
Multumesc, si bine ati venit!
foarte interesant acest filmulet… spuem mereu ca ne incredem in El, vorbim despre credinta noastra… dar… cand e vb de situatii limita, un coleg intreba ceve, sau cineva te ameninta cu pistolul , o dai in diverse si uiti ca mai devreme ai zis ca vei merge cu Isus pana la moarte. Sa ne ajute Dumnezeu sa putem trai pentru El sa sa putem murii pentru El.
Da, si uneori uitam de dragostea pentru cel de langa noi – dragoste care este cea mai buna dovada a apartenentei la Isus – pentru ca nu putem renunta la niste comoditati…
Si ce trist e, cand astfel devenim pricini de poticnire pentru celalalt care nu se asteapta de la un crestin sa procedeze asa – ma refer la ce a comentat gorbanescu c mai sus
.
“Prin aceasta vor cunoaste toti ca sunteti ucenicii Mei, daca veti avea dragoste unii pentru altii.” – Ioan 13.35