Inima omului (19)

2009 februarie 21

continuare de aici

(iar aici este cuprinsul acestei carti in serial)

Titlul complet al acestei carticele, care va apararea in serial in articole pe blog, este: INIMA OMULUI sau oglinda spirituala a lumii, o prezentare alegorica in 10 tablouriEste editata de Biserica Evanghelica Romana si aparuta in Bucuresti in 1997

PARTEA 19: continuare TABLOUL nr. 7

In acest tablou, nu vedem nimic care sa exprime o cainta adanca, adevarata.

inima-omului-7Acest om nu cauta Faţa lui Dumnezeu si nici iertarea la picioarele Domnul Isus. Aceasta constiinta de om este tocita, adormita. Omul acesta are urechi, dar nu aude glasul staruitor al Domnului Isus. El are ochi, dar nu poate sa vada adancimea iadului care se deschide sub picioarele lui. Nici nu-i mai e rusine ca persista in pacat. Diavolul conduce in inima lui. El a pus stapanire pe centrul inimii sale. S-ar putea ca acest om sa mai aiba o raza de atentie, adica figura unui om religios, ca un mormant varuit.

Vai de voi, carturari si Farisei fatarnici! Pentru ca voi sunteti ca mormintele varuite, care, pe dinafara se arata frumoase, iar pe dinlauntru sunt pline de oasele mortilor si de orice fel de necuratenie (Matei 23.27)

Tatal minciunii (diavolul) ia acum locul Duhului Adevarului. Fiecare animal, fiecare pacat este condus de un demon, de un duh necurat, care tine in stapanire inima. Acesti calai “comuni” il tin legat in lanturi. Cine a calcat legea lui Moise, este omorat fara mila, pe marturia a doi sau trei martori. Cu cat mai aspră pedeapsă credeti ca va lua cel ce va călca in picioare pe Fiul lui Dumnezeu, va pângări sangele legămantului, cu care a fost sfintit, si va batjocori pe Duhul Harului? (Evrei 10.29)

In norod s-au ridicat si prooroci mincinosi, cum si intre voi vor fi invatatori mincinosi, care vor strecura pe furis erezii nimicitoare, se vor lepada de Stapanul, care i-a rascumparat, si vor face sa cada asupra lor o pierzare napraznica. 

Multi ii vor urma in destrăbălările lor. Si, din pricina lor, calea adevarului va fi vorbita de rau.

In lacomia lor vor cauta ca, prin cuvantari inselatoare, sa aiba un castig de la voi. Dar osanda ii paste de multa vreme, si pierzarea lor nu dormiteaza.

Caci daca n-a crutat Dumnezeu pe ingerii care au pacatuit, ci i-a aruncat in Adanc, unde stau inconjurati de intuneric, legati cu lanturi si pastrati pentru judecata; 

daca n-a crutat El lumea veche, ci a scapat pe Noe, acest propavaduitor al neprihanirii, impreuna cu alti sapte insi, cand a trimis potopul peste o lume de nelegiuiti… (2 Petru 2.1-5).

Daca acest tablou corespunde cumva cu starea inimii tale, atunci, draga prietene, strigă fără şovăire către Dumnezeu. El poate si vrea sa-ti ierte pacatele tale, daca tu vii cinstit la El si te caiesti. Vino la El, cum a venit si leprosul care i-a spus: Daca vrei, poti sa ma curatesti! Lui Isus i s-a facut mila de el, a intins mâna, S-a atins de el, si i -a zis: Da, voiesc, fii curatit! (Marcu 1.40,41)

Dar daca continui sa-ti impietresti inima, si daca mai accepti intunericul in locul luminii, atunci nu mai este speranta pentru tine, nici ajutor, deoarece tu alegi moartea in locul vietii.

Fiindca plata pacatului este moartea (Romani 6.23).

continuare aici

Gândeşte-te la Dumnezeu! ♥ El se gândeşte la tine!

 

 

Un răspuns leave one →
  1. 2009 februarie 22
    SERACIN AUREL permalink

    Accesati
    http://www.glsa.ro/informatii/actualitati/41545-agresiuni_fizice_intre_penticostali.html pentru a vedea ce se intampla in Cultul Penticostal.

    Nu pot sa tac!…

    Nu pot sa tac … O sfanta para imi arde inima mereu
    dac-as tacea as sti ca merit sa ma alunge Dumnezeu.

    Nu pot sa tac cand Adevarul sa-l apar si sa-l spun ma vrea
    puterea lui nu-i chin nici aur s-o-ntreaca constiinta mea.

    Nu pot sa tac cand vad vrajmasul stricand Lucrarea lui Hristos
    cand vad pierind nevinovatii si-l vad razand pe mincinos.

    Nu pot sa tac vazand dreptatea calcata de-al trufiei plac
    cand vad iubirea pangarita nu pot sa tac, nu pot sa tac!

    Nu pot sa tac chiar daca inca de multi sunt socotit nebun
    stiu bine ca soseste ziua s-adevereasca tot ce spun.

    … O, n-am uitat cat pret de sange si chin am dat ca n-am tacut
    ca nu-i pe trupul meu vreo parte sa n-aiba-un semn de rani facut.

    Si n-am uitat ca poate inca urzi minciuna raul plac
    stiu Calea Golgotei … si totusi nu pot sa tac, nu pot sa tac.

    Ca de-as tacea, cumplita para a tot ce tac desi-am stiut
    mi-ar arde vesnic constiinta, si-as merita, caci am stiut.

    Si n-am sa tac, ci pan-la moarte striga-voi graiul cel ceresc
    mai greu e chinul constiintei ca orisicare chin lumesc.

    T.D.

Lasă un Răspuns

Notă: Poţi folosi XHTML de bază în comentariile tale. Adresa ta de email nu va fi niciodată făcută publică.

Abonează-te la acest flux de comentarii prin RSS