Noe (3)

continuare de aici

Care este cel mai mare pericol pentru un crestin care a ajuns sa-L cunoasca pe Dumnezeu, sau mai bine spus: care a ajuns sa vada putin din frumusetea lui Dumnezeu?

Cred ca pericolul cel mai mare este sa se raceasca, sa devina crestin de duminica, sa devina caldicel. De ce? pentru ca in Dumnezeu nu exista “caldicel”. Ori esti rece, ori fierbinte. Nu poti sta in doua luntrii. Nu poti impaca si lumea si pe Dumnezeu. Pentru ca una sa exclude pe cealalta. Asa cum faptele firii pamantesti sunt opuse roadelor Duhului, si invers: “Caci firea pamanteasca pofteste impotriva Duhului, si Duhul impotriva firii pamantesti: sunt lucruri potrivnice unele altora, asa ca nu puteti face tot ce voiti” (Galateni 5.17). Acolo unde patrunde lumina, intunericul dispare. Acolo unde se stinge Lumina, Intunericul isi intra in drepturi. In credinta nu exista crepuscul intre Lumina si Intuneric.

Poti fi caldicel, dar asta nu e pe placul Domnului. Noe nu a fost caldicel. Noe a ars pentru Dumnezeu. A mizat totul pe-o carte: a mers pe incredere. I-a spus Dumnezeu sa faca un lucru care lui i se parea ilogic, absurd, dar nu a stat la discutii si evaluari. Cine e inteleptul aici, intre Noe si Dumnezeu? “Daca El a hotarat asta, asa sa fie, e ok pentru mine” – si-o fi spus Noe.

(Ok, dar Ok-ul nu exista inca. Apropos: stiti istoria OK-ului?

O. si K. sunt initialele unui controlor tehnic de calitate care lucra cu zeci de ani in urma la General Motors-producatorul american de autovehicule. Fiecare controlor tehnic din aceasta fabrica isi avea propriul sau poanson, cu propriile initiale, cu care marca piesele controlate; din momentul in care le marca cu initialele lui controlorul respectiv raspundea de calitatea lor. Controlorul despre care este vorba, cel ale carui initiale erau O. si K. , era atat de constiincios si meticulos in meseria lui, incat nu lasa sa treaca nici o piesa care nu corespundea perfect din punct de vedere tehnic, calitativ si constructiv. Datorita constiiciozitatii lui, piesele marcate cu O.K. erau dovada calitatii, a lucrului bine facut, iar in timp OK-ul a fost preluat, devenind din simplu nume – un renume, un echivalent pentru “perfect”)

Probabil asa si-a spus si Noe: “Perfect!”. Biblia nu ne spune daca Noe a ezitat inainte sa construiasca corabia. Stim despre Moise ca s-a opus la inceput lucrarii pe care Dumnezeu o avea pentru el, motivand ca este “balbait”, stim ca pe multi oameni ai lui Dumnezeu i-a speriat perspectiva implicarii intr-o lucrare de amploare, deosebita. Stim ca Petru a avut retineri si ca s-a temut sa porneasca sa mearga pe apa. Dar ISUS era acolo, il astepta! Isus nu era in barca langa Petru, ci pe apa! Si, daca voia sa ajunga la El, dupa ce s-a convins ca CHIAR ISUS e acolo (si nu o naluca), si ISUS IL CHEAMA :

“Isus le-a zis indata: “Indrazniti, Eu sunt, nu va temeti!”  Doamne”. i-a raspuns Petru “daca esti Tu, porunceste-mi sa vin la Tine pe ape.” “Vino!” i-a zis Isus” (Matei 14.27,28,29)

a lasat totul la o parte, si a pasit PRIN CREDINTA spre El. “Si credinta este o incredere neclintita in lucrurile nadajduite, o puternica incredintare despre lucrurile care nu se vad.” (Evrei 11.1). Noe nu avea nici o dovada a faptului ca va veni o ploaie, daramite un potop. “Prin credinta Noe, cand a fost instiintat de Dumnezeu despre lucruri care inca nu se vedeau, si, plin de o teama sfanta, a facut un chivot ca sa-si scape casa; prin ea, el a osandit lumea, si a ajuns mostenitor al neprihanirii care se capata prin credinta.” (Evrei 11.7)

Noe a mers pe mana Domnului, a ars pentru El si ne-a dat si noua, generatiilor de dupa potop, sansa de a exista. S-a facut de ras in fata vecinilor si prietenilor, a suportat probabil batjocurile si umilintele lor, pentru ca avea sarcina “trasata” de la Cineva mult superior lor. Nu s-a lasat descurajat nici de munca pe care o presupune construirea unei corabii (care sa adaposteasca sute de animale – de la soricei la elefanti) si nici de bataia de joc (inerenta) care insoteste o atare lucrare. Pentru ca cel rau probabil a incercat sa descurajeze lucrarea prin ai lui (prin defaimatori si batjocoritori), incercand sa-l impiedice pe Noe sa duca la bun sfarsit lucrarea de salvare a genelor.

Daca Noe ar fi fost caldicel fie nu lua in seama cererea Domnului, fie o taragana.

Daca era caldicel probabil mai punea un lemn la constructie, mai mergea in sat la o vorba cu amicii.

Nu poti fi caldicel si dedicat Domnului in acelasi timp.

Nu poti fi caldicel si impartit in doua luntrii.

Nu poti fi prieten si cu lumea si cu Isus.

Nu-ti poti hrani si firea si Duhul in acelasi timp. Daca-ti “cresti” firea, va ajunge sa te domine !

Nu te poti imparti intre faptele firii pamantesti: preacurvia, curvia, necuratia, desfranrea, inchinarea la idoli, vrajitoria, vrajbile, certurile, zavistiile, maniile, neintelegerile, dezbinarile, certurile de partide, pizmele, uciderile, betiile, imbuibarile si alte lucruri asemenatoare cu acestea (Galateni 5.19-21) si roada Duhului:  dragostea, bucuria, pacea, indelunga rabdare, bunatatea, facerea de bine, credinciosia, blandetea, infranarea poftelor (Galateni 5.22,23).

“Stiu faptele tale: ca nu esti nici rece, nici in clocot. O, daca ai fi rece sau in clocot! Dar, fiidca esti caldicel, nici rece, nici in clocot, am sa te vars din gura Mea.” (Apocalipsa 3.15,16)