Noe (2)

continuare de aici

“Noe era un om neprihanit si fara pata intre cei din vremea lui: Noe umbla cu Dumnezeu” Geneza 6.9

Despre putini oameni scrie in Biblie ca erau curati sau pe placul lui Dumnezeu. Legea, sau mai bine zis neputinta de a implini complet Legea, dovedeste ca nu poti fi imaculat in fata lui Dumnezeu. Dragostea lui Dumnezeu oglindita in lucrarea Fiului Sau, si acceptarea de catre fiecare om in parte, personal, a acestei lucrari, stau la baza relatiei noastre cu El.

Unul dintre oamenii placuti lui Dumnezeu e Noe, altii ar fi Moise, Iov, Avraam, Iosif, David… Dar in vremea noastra? Cati oameni sunt nu fara pata, ci mai curati in fata lui Dumnezeu? Nu e treaba noastra ca oameni sa-i evaluam pe ceilalti, si nici sa-i judecam  pe cei ce au motive sa fie judecati. Pentru ca motive de judecata – din plin – avem si noi, fiecare in parte. “Nici un om nu e curat, nici unul macar.” Dar important e sa tindem sa fim curati, sa avem ochii atintiti pe Harul lui Dumnezeu care ne ridica atunci cand nu meritam si ne sustine atunci cand multi dintre noi nici nu mai speram intr-o sustinere.

De ce ne iubeste Dumnezeu atat de mult? Nu stiu. Cred ca datorita Dragostei pe care El o are pentru noi. Datorita frumusetii Lui, milei Lui si rabdarii Lui indelungi. Nu cunosc toate motivele Lui, dar intrezaresc dintre ele in Biblie. Si mai vad ca omul nu poate fi curat in fata lui Dumnezeu; nu pentru meritele omului il iubeste Dumnezeu pe acesta. Ci din dragoste pentru el. Dar Dumnezeu, in Harul Lui desavarsit asteapta si de la noi sa ne facem partea. Faptele bune nu ne duc in cer – e adevarat, dar daca El, Dumnezeu, nu vede la noi dorinta de a merge pe urmele Fiului Sau, ce se intampla? Daca ne vede ca ne incapatanam in a-L ignora, neglija, blama, ce se intampla?

Pe vremea lui Noe destrabalarea era in floare. Nu se ajunsese inca la depravarea din Sodoma si Gomora (Geneza, cap 19), dar lumea era asa de stricata ca Dumnezeu a regretat ca a intocmit Pamantul.

Scrie despre Noe ca “umbla cu Dumnezeu”. Ce inseamna a “umbla cu Dumnezeu”? Umbla “la propriu”? Adica se cobora Dumenzeu pe Pamant sa stea de vorba cu Noe? Din ceea ce scrie in Biblie, cu Adam mai proceda Dumnezeu asa, inainte de cadere: “…atunci au auzit glasul Domnului Dumnezeu, care umbla prin gradina in racoarea zilei [...] Domnul Dumnezeu a chemat pe om si i-a zis: “Unde esti?” El a raspuns: “Ti-am auzit glasul in gradina”….” (Geneza 3.8,9) Se deduce de aici ca plimbarile, intalnirile si discutiile lui Dumnezeu cu Adam erau ceva normal. Probabil ca asa era si pentru Noe. Chiar daca cineva care nu crede asta m-ar putea acuza de naivitate si simplism. Erau vremuri cand Dumnezeu se cobora pe pamant  – nu stiu ce infatisare lua – si statea de vorba cu cei ce-i erau dragi. De fapt, gresesc: dragi ii sunt toti oamenii, de aceea are o rabdare indelungata  pentru cei ce gresesc cu buna stiinta. El are la indemana nenumarate “parghii” prin care-l poate pedepsi pe cel care-L ia in deradere. Dar nu o face pentru ca il iubeste. Si ii raspunde cu bine la rau, cu dragoste la ura, cu mila la batjocura si cu iubire rabdatoare la indiferenta. Deci, rectific: Erau vremuri cand Dumnezeu se cobora pe pamant si statea de vorba cu cine dorea. Cu cei (mai) curati inaintea Lui: Adam, Noe, mai tarziu: Avraam, Ilie si David… Avraam era atat de sigur de dragostea lui Dumnezeu incat si-a permis chiar sa negocieze cu El scaparea cetatilor Sodoma si Gomora!

Dar sa revenim la Noe. In Biblie nu se dau multe detalii despre Noe. Am vazut cateva filme pe baza acestui subiect care prezentau construirea corabiei (arca) si potopul. Si contineau cateva elemente care nu se regasesc in Biblie. Unul dintre ele chiar contine situatii si personaje (de exemplu Lot) care apar de-abia in capitolul 19 din Geneza. Filmul acesta e realizat de Hallmark, si, e adevarat, in deschidere are afisata o nota in care se specifica faptul ca au fost adaptate anumite situatii si personaje care nu corespund adevarului istoric. Asadar, daca nu citim Biblia, prima sursa, “mana intai”, suntem indusi in eroare de elemente false care risca sa ne influenteze gresit modul de gandire.

Dumnezeu i-a dictat concret lui Noe detaliile privind construirea arcei. El nu lasa nimic la intamplare, si nici nu-l lasa sa orbecaie prin  intuneric pe cel caruia ii incredinteaza o lucrare. I-a spus concret lui Noe ce dimensiuni si proportii sa aiba corabia, ce lemn sa foloseasca, cum sa  o tencuiasca cu smoala, si pe dinauntru si pe dinafara, cum sa fie comparimentata la interior, unde sa amplaseze usa, cate exemplare sa ia din fiecare specie cu el pe corabie, cand va incepe si cat va dura potopul din care nu vor scapa decat el, familia lui si ceea ce va fi pe arca, etc. I-a dat detalii precise pentru ca stia ce va urma! Dumnezeu stia cum va porni potopul deasupra pamantului si, vazand toata imaginea in ansamblu, a creat anticipativ “antidotul”: corabia. Iar lui Noe i-a spus ceea ce avea Noe nevoie sa stie pentru a se increde deplin in El .

Dumnezeu nu lasa nimic la intamplare. Nu asteapta din partea noastra decat ascultare si incredere. Noe a fost luat in ras de vecini, cunoscuti. A fost ironizat: construia o corabie in varf de munte. Parea cel putin ciudat celor din jur. Dar “Noe a facut tot ce-i poruncise Dumnezeu” (Geneza, 7.5). Cati dintre noi mai suntem dispusi in ziua de azi sa mergem pana in panzele albe pentru Dumnezeu, fara sa tinem cont de parerea oamenilor, cand stim ca acea lucrare este voia Domnului? Ne ingrijoram pentru imaginea noastra, pentru ceea ce cred oamenii despre noi (nu pentru ceea ce vede Dumnezeu la noi) si uitam sa privim la imaginea de ansamblu: ca totul face parte dintr-un plan bine pus la punct de catre Maestrul pe care nu-L ia nimic pe nepregatite, si care vrea sa vada ca avem atata incredere in El incat sa iL urmam chiar si cand parem ciudati celor din jur, cand pare ca ceea ce facem este o nebunie. Isus nu a fost insetat dupa popularitate. Noi de ce suntem? Suntem mai buni ca EL???

Noe a facut ce i-a cerut Dumnezeu. A construit arca respectand fiecare detaliu, fara sa cunoasca motivul detaliului respectiv. In timp s-a dovedit ca forma arcei, smoala, camarutele, amplasarea usii, totul avea rostul lui. Detalii de neinteles la momentul trecut dar care s-au dovedit foarte importante, vitale. Neintelese sunt caile Domnului…

continuare aici