Noe (1)

Noe a fost fiul lui Lameh, un descendent al lui Seth. Cuvantul “noe” inseamna “mangaiere”. Tatal sau i-a pus numele Noe, zicand: “acesta ne va mangaia pentru osteneala si truda mainilor noastre, care vin din acest pamant pe care l-a blestemat Dumnezeu”. (Geneza 5.29)

Cat de grea trebuie sa fi fost viata lui Lameh daca a putut sa spuna sa ceva. Vedem acum, in zilele noastre, in jurul nostru, oameni care se plang uneori fara un motiv bine intemeiat. Daca am fi cu adevarat sinceri, atat fata de noi cat si fata de Dumnezeu, am recunoaste ca o ducem cu mult mai bine decat altii din alte timpuri sau din alte locuri. Au fost vremuri de foamete, in care oamenii nu stiau daca vor avea ce manca – la propriu – a doua zi. Au fost vremuri cand au fost nevoiti sa se manance intre ei ca sa supravietuiasca (si asta nu foarte departe in istorie). Au fost vremuri de razboi si violenta, in care oamenii nu erau siguri daca vor mai apuca apusul soarelui. Sunt oameni care o duc greu si azi in tarile lumii a treia. Si totusi, uneori ne plangem pentru ca nu avem dulceata de capsuni pentru clatite si suntem nevoiti sa macam gem de prune. Sau pentru alte motive egoiste. Ne plangem pentru niste bagatele atunci cand altii trec prin situatii cu adevarat dure si nu se plang.  In adancul inimii noastre ne punem pe noi pe primul plan si vrem independenta fata de Dumnezeu.

Cum e lumea in care traim? Cat de curata este ea in ochii lui Dumnezeu? Pe vremea lui Noe destrabalarea era “in floare”. Citim in Geneza 6 despre stricaciunea oamenilor:

Geneza 6.5-7: “Domnul a vazut ca rautatea omului era mare pe pamant si ca toate intocmirile gandului din inma lui erau indreptate in fiecare zi numai spre rau. I-a parut rau Domnului ca a facut pe om pe pamant, si s-a mahnit in inima Lui. Si Domnul a zis: “AM SA STERG DE PE FATA PAMANTULUI PE OMUL PE CARE L-AM FACUT, DE LA OM PANA LA VITE, PANA LA TARATOARE SI PANA LA PASARILE CERULUI; CACI IMI PARE RAU CA I-AM FACUT.”

Cat de stricata trebuie sa fi fost lumea, daca l-a dezgustat pe Dumnezeu intr-atat incat sa vrea sa o stearga de pe fata pamantului… Pe Dumnezeu, care este dragoste! Pe Dumnezeu care este rabdare. A regretat ca a creat lumea. Nici nu era nevoie sa vada faptele care il dezgustau, pentru ca stia gandurile din inimile oamenilor, acele ganduri generatoare de fapte.

Cum e lumea in care traim? Stim cu totii. Si este asa din cauza noastra sau a altora? Noi nu avem nici o vina? Ce facem noi ca sa o schimbam? E adevarat, nu poti schimba LUMEA, dar poti armoniza lumea in care traiesti. poti sa-i dai un gust mai bun. Ii pui putina sare. Domnul Isus a spus, si Biblia a consemnat; la Matei 5.13 scrie: “voi sunteti sarea pamantului. Dar daca sarea isi pierde gustul, prin ce isi va capata iarasi puterea de a sara? Atunci nu mai este buna la nimic decat sa fie lepadata afara, si calcata in picioare de oameni.” Nu putem schimba lumea intreaga, dar ii putem da un gust mai bun celei in care traim. Cum? Increzandu-ne in Dumnezeu, netagadunindu-i puterea (2Tim3.5), privind la frumusetea si dragostea lui Dumnezeu, oglindite si in natura in care ne-a asezat si in dragostea cu care si-a sacrificat Copilul pentru ca noi sa avem usa deschisa la El.

Ne-am obisnuit atat de bine cu versetul “Atat de mult a iubit Dumnezeu lumea, ca a dat pe singurul Sau fiu, pentru ca oricine crede in El sa nu piara, ci sa aiba viata vesnica” (Ioan 3.16), incat nu mai vedem padurea din cauza copacilor.

NU VEDEM DRAGOSTEA LUI DUMNEZEU pentru noi, desi “stim” ca si-a dat fiul la moarte pentru noi.

NU VEDEM PUTEREA LUI desi traim in lumea pe care El a creat-o de la zero.

NU NE INCREDEM IN EL desi a facut atatea pentru noi, si am vazut ca este demn de incredere, ca nu ne-a lasat niciodata de izbeliste, ca nu ne-a dezamagit niciodata.

Cineva spunea ca atunci cand in inima intra ingrijorarea, de acolo iese Isus. Nu pot “trai” amandoi in acelasi loc. DUMNEZEU ESTE dragoste, prin definitie. EL ESTE cel mai puternic din univers. EL ESTE demn de increderea noastra. Pentru ca stie, poate si vrea. Stie ce este cel mai bine pentru fiecare om in parte. Ii sta in putere, are toate “parghiile” necesare sa-si implineasca voia. Vrea tot ce e mai bun pentru noi. Nu ceva bunicel, mediocru, asa si asa, ci Idealul pentru noi. Si ne iubeste intr-atat de mult incat nu ne-ar face rau. Dar, trebuie sa vrem si noi: sa ne incredem in El in ciuda circumstantelor, aparentelor si impresiilor noastre, chiar daca binele pe care-l vrem pare ca nu vine. Pentru ca uneori Binele Lui nu corespunde cu “binele” nostru.

PSALM 93

Domnul imparateste, imbracat cu maretie;

Domnul este imbracat si incins cu putere: de aceea lumea este tare si nu se clatina.

Scaunul Tau de domnie este asezat din vremuri stravechi;

Tu esti din vesnicie!

Raurile vuiesc, Doamne, raurile vuiesc tare, raurile se umfla cu putere.

Dar mai puternic decat vuietul apelor mari, si mai puternic decat vuietul valurilor napraznice ale marii,

este Domnul in locurile ceresti.

Marturiile Tale sunt cu totul adevarate; sfintenia este podoaba Casei Tale, Doamne, pentru tot timpul cat vor tinea vremurile

continuare aici