Ca un model in mijlocul unui cerc de pictori

2008 iulie 1

ia-ti timp sa vizionezi acest video pana la sfarsit

Ca un Model in mijlocul unui cerc de pictori

M-am intrebat adesea de ce exista atat de multe disensiuni in randul credinciosilor. Doar toti avem acelasi Dumnezeu, nu? Indiferent ca suntem ortodocsi, catolici, protestanti, toti avem acelasi Dumnezeu. Isus Hristos a venit in lume si pentru tine, si pentru mine, si pentru copilul de la coltul strazii…Cred ca diferit aici este in mare parte felul nostru de a-l percepe. Pentru ca El este acelasi: “Isus Hristos este acelasi ieri si azi si in veci!” (Epistola catre Evrei, 13:8 ). Dumnezeu este in centrul nostru. In centrul universului nostru. Iar noi, oamenii, roim si ne invartim in jurul Lui incercand sa-L intelegem si sa-L explicam. Ca si cum ai putea defini perfectiunea. Ca si cum ai putea limita divinitatea.Domnul este in mijlocul nostru si ne priveste. Iar noi Il privim pe El si incercam sa-L descriem, sa-L desenam, asa cum un cerc de pictori desenaza un model aflat in centrul cercului lor. Si fiecare din ei il vede in mod diferit. Ii vede o alta fateta. Si e convins ca acea fateta desenata de el reprezinta realitatea. Pentru ca o vede prin ochii lui, prin propriii lui ochi. O masoara cu propriile sale mijloace de masura. O evalueaza cu instrumentele care-i stau la indemana, care-i sunt familiare. Acela este adevarul lui.

Poate ca daca am invata sa fim mai toleranti, lucrurile ar arata mai bine. Sa incerc sa ascult punctul de vedere al celuilalt fara sa-l dusmanesc pentru ca gandeste altfel decat mine. Sa inteleg ca acesta este felul in care vede el lucrurile. Asta nu inseamna ca imi este dusman. 18 ianaurie 2008, post reluat de  aici: http://shalomshalom.wordpress.com/2008/01/18/ca-un-model-in-mijlocul-unui-cerc-de-pictori/

4 Responses leave one →
  1. 2008 iulie 1

    El e Olarul, iar eu, lutul.
    Dar noi tinem sa avem neaparat dreptate. Macar in cel mai intim loc al fiintei noastre, cel spiritual, vrem sa avem dreptate. Eu nu pot gresi. De aceea ii acuz pe toti de erezie, sau mai stiu eu ce… Ca sa am dreptate numai eu… Daca el are alta parere inseamna ca greseste…. Nu?
    Problema apare mai ales cand eu imi creez un dumnezeu dupa chipul si asemanarea mea… un batran cu barba, asezat pe un tron, un barbat tanar rastignit pe o cruce, dar, vezi tu, noi am uitat ca El a coborat de acolo, a inviat si acum este viu! Noi ne purtam ca si cum inca ar fi pe cruce, sau mai rau: in mormant…

  2. 2008 iulie 1

    elena
    Ai citit Calatorie fara bagaje? uite incearca aici:
    http://shalomshalom.wordpress.com/2008/05/29/max-lucado-calatorie-fara-bagaje/
    ce spuneai tu, cum il percepem gresit pe Dumnezeu….

  3. 2008 iulie 1

    multumesc pentru sugestie… asa e, cred ca nu stim sa calatorim fara bagaje… avem impresia falsa ca ne dau… echilibru, probabil, altfel nu-mi explic de ce nu le lasam odata jos….
    cred ca pana la urma este vorba de credinta… “Binecuvîntat să fie Domnul, care zilnic ne poartă povara, Dumnezeu, mîntuirea noastră.” Ps. 68:19
    oare chiar credem ce citim? sau pana la urma suntem doar niste farisei: predicam bine, dar nu traim ce predicam. facem ceea ce spunem ca credem? sau ne limitam la declaratii sforaitoare?
    si atunci, cel fel de martori suntem? citez din Tozer:
    “Starea joasa a religiei din ziua de azi se datorează în bună parte, lipsei de încredere a oamenilor în cei care mărturisesc a fi credincioşi.”
    ce fel de marturie suntem noi, crestinii?

  4. 2008 iulie 1

    elena,
    fiecare raspunde in fata lui insusi si lui Dumnezeu pentru propria credinta.

Leave a Reply

Note: You can use basic XHTML in your comments. Your email address will never be published.

Subscribe to this comment feed via RSS