Despre cele 5 simturi

 

 

Vorbeam intr-un post trecut despre cei care nu pot auzi, cu deficienta de auz. Nu vreau sa folosesc cuvantul ” handicapat “. Prezentam acolo limbajul semnelor pentru a incerca sa “injghebam” o punte de comunicare cu ei.

 

Nu mai poti auzi azi ce a auzit Isus la vremea Lui. Limba in care comunica El cu ucenicii (si ma refer aici la comunicarea omeneasca, pentru ca din punct de vedere spiritual intre ei mai era si alt „sistem de comunicare”), limba aramaica, nu prea se mai vorbeste acum. (Desi citeam pe blogul pe scara Cerului ca intr-un loc – cel putin – undeva in Siria, inca se mai pastreaza.) Mai poti auzi poate un tril de pasare si sunetele naturii, care sunt aceleasi ca-n trecut: un tunet, vuietul marii si fosnetul padurii.

—>Nu mai poti vedea azi exact ce a vazut Isus: peisajele s-au mai schimbat. Poate ca si fizionomiile oamenilor din celelalte parti ale globului sunt usor diferite de cele ale poporului in care a crescut si trait Isus.

Nu poti simti cu mainile tale ce a simtit Isus. Ma gandesc aici la cei pe care Isus i-a atins, fizic, si i-a tamaduit. Nu poti simti cu mainile tale, pipaind, ce a simtit El, pentru ca aici e vorba de o reala conlucrare intre atingerea fizica a unui lucru si „senzatia” pe care o ai, atingandu-l, psihic: te poti bucura de un lucru frumos, te poti cutremura daca e ceva neplacut, sau poti simti fizic: rece, cald, neted, aspru.

Gustul nu mai este acelasi din vremea lui Isus. Gustul fructelor si legumelor din ziua de azi e mult diminuat fata de trecut. Sa luam exemplul unei rosii, sanatoase „de tara”, fata de rosiile turcesti cumparate din supermarket. Daca acum, in anul 2008, putem sesiza diferenta gustului unei rosii fata de cele pe care le mancam in copilarie, oare nu cumva gustul se estompeaza zi cu zi? Nu cumva acum 100-200-500 de ani plantele, legumele, cerealele, fructele aveau o savoare cu mult mai mare decat putem intelege noi azi? Am prezentat pe acest blog niste articole despre miere, usturoi, patrunjel si otetul de mere. Produse naturale pe care inca mai avem sansa sa le gustam si sa le simtim savoarea, sa ne bucuram de proprietatile lor terapeutice, de farmacia pe care Domnul a asezat-o in ele. Pentru ca peste ani se vor degrada si mai mult…

 

Nu mai poti auzi azi ceea ce auzea Isus. Nu mai poti vedea ceea ce vedea El. In nici un caz pipaind nu simti ce simtea El. Dar exista un simt cu care poti simti ce a simtit El! Care a ramas nealterat, ca pe vremea Lui: MIROSUL. Intrati intr-un atelier de tamplarie si trageti adanc aer in piept. Acesta este mirosul, mediul in care a trait Isus. Cand intru intr-un atelier de tamplarie si vad rumegus pe jos, cand pipai lemnul si ii simt fibra, cand aud ciocanul lovind dalta intr-o bucata de lemn pentru a o transforma in ceva trainic, cand inspir aerul acela incarcat de mireasma lemnului proaspat taiat, lemn din care se mai scurge ici si colo o picatura de rasina lipicioasa si aromata, cand simt toate astea ma gandesc ca ASTA A VAZUT, ASTA A PIPAIT, ASTA A AUZIT SI ASTA A SIMTIT SI DOMNUL MEU DRAG!