Inversarea valorilor

Inversarea valorilor, inversarea ordinii stabilite de Dumnezeu

Biblia este aceeasi. Cuvantul lui Dumnezeu este acelasi. In El nu exista umbra de mutare: “orice ni se da bun si orice dar desavarsit este de sus, pogorandu-se de la Tatal luminilor, in care nu este nici schimbare, nici umbra de mutare” Iacov 1.17. Cuvantul Lui nu se demodeaza, nici nu se “adaptateaza” dupa vremurile pe care le traim. Ce a spus Dumnezeu la inceputurile timpului, la crearea lumii, ce a spus Domnul Isus in Noul Testament, apoi Duhul Sfant prin buzele apostolilor, nu se demodeaza. E inca actual. “Caci adevarat va spun, cata vreme nu va trece cerul si pamantul, nu va trece o iota sau o frantura de slova din Lege, inainte ca sa se fi intamplat toate lucrurile” Matei 5.18.

Legea a ramas aceeasi. Nu poate fi schimbata.

Dar omul, guvernat de cel rau a schimbat multe in oranduirea lumii. A anulat armonia. E felul lui satan de a lucra. Asa a lucrat si prin Eva. La amagire, a pus la indoiala Cuvantul lui Dumnezeu: “Oare a zis Dumnezeu cu adevarat: “Sa nu mancati din toti pomii din gradina?”” (Geneza 3.1) Nu stia El ce a spus Dumnezeu? Sigur ca stia, dar stia si ca inducand INDOIALA in mintea Evei, o va castiga. Si a castigat-o. Ea a raspuns: “Putem sa mancam din rodul tuturor pomilor din gradina, dar despre rodul pomului din mijlocul gradinii, Dumnezeu a zis: “Sa nu mancati din el, si nici sa nu va atingeti de el, ca sa nu muriti”.” (Geneza 3.2,3) Prima minciuna! Dumnezeu nu spusese asta! El spusese: “Poti sa mananci dupa placere din orice pom din gradina, dar din pomul cunostintei binelui si raului sa nu mananci, caci in ziua in care vei minca din el, vei muri negresit” (Geneza 2.16,17) Nu spusese “sa nu va atingeti de el” ci “sa nu mananci din el” Aici incepe pacatul: omul adapteaza, improvizeaza, adauga la ce a spus Dumnezeu. Sau scoate din cuvintele Lui.

Asa a facut in vechime, asa face si acum. In ziua de azi se face mult rabat de la invataturile Vechiului Testament. Un exemplu: acolo se specifica clar ca barbatii trebuie sa poarte haine barbatesti si femeile haine femeiesti. Or acest lucru este deja considerat perimat in ziua de azi. Pentru ca in ziua de azi femeile lucreaza in medii in care este absolut necesar sa se imbrace pantalonul. La urma urmei, cred ca s-a ajuns la aceasta situatie din cauza ca femeia si-a “abandonat” pozitia pe care i-o daduse Dumnezeu. Nu critic aici felul cum se imbraca omul, ci vad in acest port urmarea pacatului omului. Ma refer la miscarile de emancipare, in care femeia s-a vrut la egalitate cu barbatul, in unele cazuri chiar mai sus decat el. Si ma mai refer la dorinta ei de a domina peste acesta, de a-l conduce: in casnicie, in afaceri, iar mai nou s-a ajuns pana si la femei-pastor! Din Geneza 3.16-19 reiese clar care este rolul fiecaruia: “Femeii i-a zis: Voi mari foarte mult suferinta si insarcinarea ta; cu durere vei naste copii, si dorintele tale se vor tine dupa barbatul tau; iar el va stapani peste tine. Omului i-a zis: Fiindca ai ascultat de glasul nevestei tale, si ai mancat din pomul despre care iti poruncisem: “Sa nu mananci deloc din el”, blestemat este acum pamantul din pricina ta. Cu multa truda sa-ti scoti hrana din el in toate zilele vietii tale; spini si palamida sa-ti dea, si sa mananci iarba de pe camp. In sudoarea fetei tale sa-ti mananci painea, pana te vei intoarce in pamant, caci din el ai fost luat; caci tarana esti, si in tarana te vei intoarce”. Or, ceea ce vedem acum sunt urmarile acestei miscari de emancipare. Iar acum femeia are nevoie sa poarte haine barbatesti-pantalon. Si ea il conduce in continuare pe barbat. Priviti fetele cuplurilor cu care va intalniti in mersul vostru de zi cu zi. Se citeste in privirile lor cum ordinea stabilita de Dumnezeu s-a inversat. Cum femeia e cea care conduce.

Referitor tot la portul de pantalon, in evanghelizari, din punct de vedere psihologic, nu ai acces intr-un mediu, daca nu incerci sa te “amesteci” printre cei de acolo. Sunt sanse mici de a evangheliza un mediu de tineret daca ei nu simt, macar din punct de vedere vestimentar, ca esti pe aceeasi lungime de unda cu ei. Dar, daca nu este dublata de rugaciune, de exemplu personal, de dorinta sincera ca evanghelia sa fie impartasita tinerilor, evanghelizarea poate sa aiba efect doar pe termen scurt. Daca noul venit este uitat de cei care i-au vorbit de Dumnezeu, risca sa se intoarca pe o cale mai gresita decat cea de pe care venise initial. Si atunci e mai rau decat daca nu ar fi fost “intors la Dumnezeu” deloc. Ma refer aici la pilda cu cele sapte duhuri din Matei 12.45.

 

Dar, sa nu uitam ca evanghelizarea este rodul Duhului Sfant, a lucrarii lui Dumnezeu, nu a omului. Nu omului i se cuvine lauda pentru faptul ca un suflet l-a primit pe Domnul, nu el trebuie apreciat (desi in cele mai multe cazuri predicatorul este elogiat pentru maiestria si predica lui). Se trece de multe ori cu vederea rolul concret al Duhului Sfant in convertirea omului. A fost meritul lui Petru ca “cei ce au primit propavaduirea lui, au fost botezati si in ziua aceea, la numarul ucenicilor s-au adaugat aproape 3.000 de suflete”? (Faptele Apostolilor 2.41)

 

Totusi, toate isi au vremea lor. Si daca nu e voia lui Dumnezeu, poti sa incerci din rasputeri sa faci un lucru, degeaba. El stie mult mai bine decat noi vremea fiecarui lucru.

(Imi amintesc dorinta pe care o aveam sa vorbesc cu cineva despre Dumnezeu, atunci cand m-am intors la El. Dar, din diverse motive, persoana care “m-a adus” la Domnul nu a putut sa pastreze legatura cu mine. Va spun ca izolarea a fost crunta. Pe de o parte lumea din care iesisem nu ma mai multumea, nu o mai voiam, pe de alta parte nu aveam o “lume in care sa intru”. Parca eram singura intre doua universuri. Si aveam atatea intrebari, si atatea fatete frumoase vazusem la Domnul, pe care nu aveam cu cine sa le impartasesc. Nu-i abandonati pe cei ce-L vor pe Domnul, pe cei ce-L cauta, pe aceia care va “dau tarcoale” in dorinta de a le vorbi despre El!)