Ce disperare trebuie sa fi fost la moartea lui Isus

Ce disperare trebuie sa fi fost la moartea lui Isus!

UCENICII: disperati, imprastiati care incotro, ingrozoti de haituiala ce o asteptau sa vie. De repercusini. Vor avea si ei aceasi soarta, crucificarea? Isi tot ziceau: „Dar Domnul nu merita asta. Ce rau a facut? Ce o sa urmeze acum?”

FARISEII: fericiti ca au scapat de Cel ce ameninta sa le ia locul. Pentru ca asa il percepeau: ca pe Unul care vrea sa „lanseze” o noua religie. Si atunci, isi vor pierde privilegiile. Si nu numai, dar odata cu privilegiile, toate avantajele care decurg din asta.

—>ROMANII: Pilat „s-a spalat pe maini” de moartea lui Isus. El nu gasise nici o vina in Omul Acesta, ba chiar a vrut sa-l elibereze, atunci cand a cerut poporului sa aleaga intre El si Baraba.

Iar POPORUL? El astepta un altfel de Eliberator. Se stia din vechile scripturi ale profetilor ca va veni Unsul, Mesia. Dar nu acesta e eliberatorul pe care-l vor ei. Nu-l recunosc de „sef”. Asteptau pe unul care sa-i elibereze de tirania imperiului roman care-i asuprea de atata timp. Un razboinic, un nou David. Si la venirea urmasului pe linie directa a lui David (Ioan 1.1-17), i-au intors spatele. In afara de ucenici - de oamenii pe care Dumnezeu i-a pus deoparte pentru a duce credinta in timp, pentru a perpetua vestea cea buna, pentru ca aceasta veste sa ajunga pana la tine si la mine, timp de 2000 de ani! - nimeni nu l-a recunoscut pe Isus.

Desi STIAU ca va veni. Avea toate semnele din scrierile profetilor. IL ASTEPTAU.

S-a nascut in Nazaret, dupa cum a profetit Isaia: „Atunci o Odrasla va iesi din tulpina lui Isai si un Vlastar (nezer) va da din radacinile lui” (Matei 2.23 = Isaia 11.1) La botezul Lui „de indata ce a fost botezat, Isus a iesit afara din apa. Si in clipa aceea cerurile s-au deschis, si a vazut pe Duhul lui Dumnezeu pogorandu-Se in chip de porumbel si venind peste El. Si din ceruri s-a auzit un glas, care zicea: “Acesta este Fiul Meu prea iubit, in care imi gasesc placerea”. (Matei 3.16,17). Ce alta dovada mai mare ca El era asteptatul Mesia? Chiar cuvantul lui Dumnezeu!

Isus a facut minuni, a propovaduit Imparatia cerurilor, dar a si atras atentia ca “pomul rau nu face roade bune, si orice pom care nu face roade bune este taiat si aruncat in foc” (Matei 7.18). A spus ca „nimeni nu poate sluji la doi stapani. Caci sau va uri pe unul si va iubi pe celalalt; sau va tine la unul si va nesocoti pe celalalt” (Matei 6.24, Luca 16.13). „Intrati pe poarta cea stramta. Caci larga este poarta, lata este calea care duce la pierzare, si multi sunt cei ce intra pe ea. Dar stramta este poarta, ingusta este calea care duce la viata, si putini sunt cei ce o afla.” (Matei 6.13,14, Luca 13.24) Pe ce cale esti tu?

La moartea lui, i-au dat otet sa bea, dupa cum scrisese psalmistul: „… cand mi-e sete imi dau sa beau otet” (Matei 27.48, Ioan 19.29 = Ps. 69.21) si i-au strapuns coasta cu sulita, fara sa-i zdrobeasca picioarele ca celorlalti hoti. Pana si acest lucru a fost profetit (Ioan 19.36 = Ps.34.20).

Am amintit doar cateva din adevarurile Lui. Cateva din adevarurile Bibliei. Biblia nu minte. Ea spune ca Isus va veni din nou. A promis ca se intoarce pentru ai Lui: „Ma voi inotarce si va voi lua cu mine, ca acolo unde sunt Eu, sa fiti si voi” (Ioan 14.3).

Multi il asteapta, dar putini il vor cu adevarat. Multi au sufletul impartit intre doua stapaniri. Intre El si lume. Intre Adevar si minciuna. Intre calea Lui ingusta, spinoasa, si plictisitoare pentru cei din lume, si bulevardul cu pacate poleite in aur, cu minciuni deghizate in amabilitati. Intre crestinul fierbinte, considerat fanatic si exagerat, si „crestinul” caldicel care slujeste la ambii stapani (Apocalipsa 3.15,16). Intre usa Lui stramta si poarta cea larga unde incap toate faptele firii pamantesti.

Multi cocheteaza cu „straina” din Proverbe. Desi stim ca va veni. Si mai stim ca nu toti ce-i zic „Doamne, Doamne” sunt ai Lui: „Nu orisicine-Mi zice: “Doamne, Doamne!” va intra in Imparatia cerurilor, ci cel ce face voia Tatalui Meu care este in ceruri. Multi Imi vor zice in ziua aceea: “Doamne, Doamne! N-am prorocit noi in Numele Tau? N-am scos noi draci in Numele Tau? Si n-am facut noi multe minuni in Numele Tau?” Atunci le voi spune curat: “Niciodata nu v-am cunoscut; departati-va de la Mine, voi toti care lucrati faradelege.” (Matei 7.21-23). Si atunci viata a fost irosita in zadar. Pentru ca au crezut ca o sa mearga „si asa, si asa” si cu lumea si cu Isus. De multe ori a atras Isus atentia: „Nu puteti sluji la 2 stapani” (Matei 6.24, Luca 16.13) „Isus a zis ucenicilor Sai: “Daca voieste cineva sa vina dupa Mine, sa se lepede de sine, sa-si ia crucea, si sa Ma urmeze” (Matei 16:24, Marcu 8.34, Luca 9.23).

Stiu. Nu-ti place sa citesti lucrurile astea. Imi asum riscul. Poate ca de acum incolo o sa ma ocolesti. Dar nu o sa ma opresc, si o sa continui sa spun aceste lucruri. Sunt un semnal de alarma. Poate ultimul. Pentru ca El poate sa vina chiar acum. Sau poate peste 5 minute. Sau maine. Sau luna viitoare. Nu stie nimeni cand va veni „Cat despre ziua aceea, sau ceasul acela nu stie nimeni, nici ingerii din ceruri, nici Fiul, ci numai Tatal” (Marcu 13.32). Dar o sa vina! Si o sa ne intrebe: Ce ai facut? Unde ti-ai cladit casa? Pe nisip sau pe stanca? Pe lume sau pe Mine? Vrei sa intri in imparatia Cerurilor? „Nimic intinat nu va intra in ea, nimeni care traieste in spurcaciune si in minciuna; ci numai cei scrisi in cartea vietii Mielului”. (Apocalipsa 21:27)

Isus o sa vina din nou!