Mierea

Mierea (in latină mellis; in greacă μελιττα înseamnă “albină”)

(Despre miere s-au scris foarte multe carti, sunt o sumedenie de articole pe net. Dumnezeu ne-a lasat acest paleativ, inca unul pe care omul il trece cu vederea. De data aceasta in favoarea dulceturilor preparate (cu zahar) in casa, sau - si mai rau - al celor cumparate din comert.)

Mierea este un produs apicol obţinut prin transformarea şi prelucrarea nectarului sau manei de către albine şi depozitat în celulele fagurilor pentru a constitui hrana populaţiei din stup. Obţinerea mierii este scopul principal al apiculturii din prezent şi din trecut.

Istoric

Mierea de albine a fost prima substanţă dulce folosită de om, fiind preţuită în special de preoţi în cadrul diverselor ritualuri.

—>Există suficiente mărturii că în civilizaţiile antice mierea era folosită, printre altele, la prepararea unei băuturi alcoolice la care se adăuga polen şi levuri din faguri, însă, cele mai vechi documente referitoare la miere sunt două fragmente scrise în limba sumeriană. De la egipteni au rămas mărturii privind modul de recoltare şi folosire a mierii. Babilonenii şi diferitele civilizaţii străvechi din India şi China, utilizau mierea atât ca medicament cât şi la ritualuri şi ceremonii. În Vechiul Testament găsim scris “miere” de peste 60 ori. În Grecia antică s-a scris mult despre producerea de miere. Hipocrate recomanda mierea pentru vindecarea unor afecţiuni (gastro-intestinale, renale, respiratorii) şi pentru tratamentul plăgilor.

Clasificarea mierii

După provenienţă: (1) miere de flori, (florală), provenită din prelucrarea nectarului şi polenului cules de albine din florile plantelor melifere; (2) miere de mană, (extraflorală) provenită de pe alte părţi ale plantei, în afară de flori; poate fi de origine animală sau vegetală.

După speciile de plante melifere de la care albinele au adunat nectarul: (1) miere monofloră, provenită integral, (sau în mare parte), din nectarul florilor unei singure specii: (salcâm, tei, floarea soarelui, mentă); (2) miere polifloră, provenită din prelucrarea unui amestec de nectar de la florile mai multor specii de plante.

După modul de obţinere: (1) în faguri (se livrează în faguri); (2 )scursă liber din faguri; (3) extrasă cu ajutorul centrifugii, (4) obţinută prin presarea fagurilor; (5)- topită (fagurii sunt încălziţi).

După consistenţă: (1) lichidă, fluidă, (2) cristalizată, zaharisită.

După culoare: (1) incoloră, (2) galben-deschisă, (3) aurie, (4) verzuie, (5) brună, (6) roşcată.

După aromă: diversele sorturi de miere se apreciază prin miros şi degustare, indicându-se denumirea speciei de plante din care provin.

Producerea mierii

Producerea mierii de către albine este un proces complex de transformare a materiei prime în miere, începând cu recoltarea şi terminându-se cu căpăcirea celulelor din faguri. Albinele lucrătoare recoltează nectarul sau mana cu ajutorul aparatului bucal (trompa) şi le înmagazinează un timp în guşă, unde sunt amestecate cu salivă, iar la sosire transferă conţinutul zaharat albinelor din stup, care îl prelucrează în continuare, până se obţine produsul finit.

Sărurile minerale totale din mierea de albine variază în limite foarte largi datorită multor factori, (natura materiei prime şi gradul de impurificare al acesteia, condiţiile climatice, modul de extracţie, prelucrare şi conservare, etc).

Principalele elemente minerale din miere sunt: sodiu, potasiu, fosfor, magneziu, cupru, aluminiu, mangan, fier, clor, sulf, siliciu, cât şi unele microelemente: beriliu, galiu, vanadiu, zirconiu, titan, nichel, staniu, plumb, argint.

Vitaminele

Mierea de albine este valoroasă şi prin conţinutul său în vitamine, care provin în exclusivitate din polenul şi nectarul plantelor.

Principalele vitamine din miere aparţin celor două grupe:

- hidrosolubile: Vitamina B1 (tiamină), Vitamina B2 (riboflavină), Vitamina B6 (piridoxină), Vitamina PP (niacină), Vitamina H (biotină), Vitamina B12 (cianocobalamină), Vitamina C (acid ascorbic), acid pantotenic, acid folic, rutină;

- liposolubile: Provitaminele A, Vitamina K,

Utilizări

Prin calităţile sale nutritive este considerată un aliment de mare valoare în hrana oamenilor de toate vârstele, având utilizări largi în dietetică şi terapeutică.

Mierea este foarte des folosită în alimentaţie, în bucătărie sau ca medicament, fiind de medicina populară foarte apreciată. De asemenea are importante aplicaţii în alimentaţia artificială, în alimentaţia pre- şi post-operatorie, în pediatrie şi ginecologie.

Valoarea terapeutică a mierii

Mierea de albine nu are doar calităţi nutritive ci, în urma studiilor, s-a demonstrat că are şi o acţiune terapeutică eficientă, ce se exercită atât asupra afecţiunilor digestive, cât şi în afecţiunile hepato-biliare, cardio-vasculare, respiratorii, afecţiuni ale sistemului nervos, ale aparatului urinar, în bolile de nutriţie şi cele infecţioase, în afecţiunile sanguine şi în cele cutanate.

Cu toate calităţile sale preţioase, mierea are şi contraindicaţii pentru pacienţii care suferă de obezitate, diabet zaharat, tulburări glicoregulatorii, insuficienţă pancreatică exocrină şi pentru pacienţii gastrectomizaţi, cât şi în anumite tulburări alergice.

Indicaţiile apiterapice vor fi făcute numai de către medicul specialist, ca la orice medicament, iar tratamentele vor fi aplicate sub directa sa supraveghere, avându-se în vedere acţiunile farmaco-fiziologice generale şi specifice ale produsului apiterapic, starea pacientului şi evoluţia bolii.

http://ro.wikipedia.org/wiki/Miere

__________________________

Mierea ca medicament reprezinta doar o parte a apiterapiei. Calitatile extraordinare ale mierii - medicament si aliment pretios in acelasi timp - sint cunoscute inca din antichitate. Tracii numeau mierea hrana vie.
Mierea se asimileaza foarte usor de catre organism si ne ofera energie si substante bioactive si nutritive. Continutul de microelemente al mierii este similar celui al singelui uman. Vitaminele B1, B2, B6, B12, enzime, flavoane, flavonoide, compusi aromatici, fitohormoni, acizi organici - lactic, citric, malic, oxalic, dextrina, compusi ai azotului - in total 435 de substante. Aceasta asigura mierii un loc aparte in reglarea functiilor organismului uman.

Orice tip de miere are proprietati specifice:

- mierea de levantica lecuieste tusea si durerile de git,

- mierea de tei usureaza starile febrile si durerile gastrice, previne migrena, fiind un bun mijloc profilactic si remediu in pneumonii, astm bronsic, stari nervoase, tuberculoza;

- mierea de brad este utila in bolile cailor respiratorii,

- mierea de salcim este un bun calmant si tonic,

- mierea de castan salbatic creste tensiunea arteriala,

- mierea de castan comestibil are actiune antimicrobiana, mai ales in bolile de stomac, intestinale si renale;

- mierea de izma este buna ca leac impotriva durerilor, antihemoragic, tonifiant

- mierea de floarea-soarelui - utila in bronsite si boli de stomac.

- mierea de flori de cimp are o puternica actiune antimicrobiana, cea de livada (de pomi fructiferi) vindeca afectiunile renale, pulmonare si intestinale.

- mierea de munte are calitati deosebite in bolile de cai respiratorii si in alergii, fiind o insumare de substante nutritive si curative.

Mierea este un remediu eficient in diferite boli interne si ale pielii - un excelent tonic pentru copii, convalescenti, pentru intarirea sistemului imunitar si pentru gravide. Luind in mod regulat miere - cite o lingurita dimineata, cu o ora inaintea micului dejun; o lingurita la doua ore dupa masa de prinz si o lingurita dupa cina - se normalizeaza tensiunea arteriala si digestia, se reduce cantitatea de acid gastric. In cazul colitelor si gastritelor, mierea se asimileaza mai bine cu putina apa calda in care se dizolva.

Produsele apicole (mierea, laptisorul de matca, polenul, propolisul, veninul de albine si ceara) contribuie la intarirea organismului, astfel incit persoanele care le consuma reusesc sa evite aproape in totalitate orice afectiune.
Laptisorul de matca se stie ca are un continut de vitamina din grupa B mai ridicat decit drojdia de bere. Are un rol deosebit in metabolismul celular, in activitatea creierului, reduce colesterolul din singe, este util in digestie, pentru combaterea insomniei, a anemiei pernicioase si refacerea glandelor cu secretie interna.

Polenul este un aliment proteic deosebit de bogat in elemente necesare existentei plantelor, dar si organismelor animale. Intr-un kilogram de polen se contin atitea doze zilnice de ritin (vitamina P), cite ar fi necesare citorva zeci de oameni pentru a preveni un accident vascular la nivelul creierului. Un rol important pentru functionarea normala a sistemului nervos revine unei alte substante continute in polen - anevrina. In plus, polenul este un stimulent al poftei de mincare, inlesneste digestia, imbunatateste tonusul, alunga oboseala, previne rahitismul, caderea parului si chiar face sa creasca mai bine parul, hranindu-i radacinile.

Propolisul este compus din rasini vegetale, balsam de diferite compozitii, ceara, uleiuri eterice, fier, microelemente - cupru, zinc, mangan, cobalt, la care se adauga polen, flavonoide, secretii ale glandelor salivare ale albinelor. Propolisul este folosit ca biostimulator, care mareste rezistenta fizica si inlatura oboseala. Datorita proprietatilor sale antivirale, antitoxice si antiinflamatorii, propolisul isi gaseste tot mai multe utilizari. Este un bun stimulator al refacerii tesuturilor afectate de rani, taieturi si, mai ales arsuri, degeraturi. Este foarte util in vindecarea ranilor de la armele de foc, precum si in cicatrizarea operatiilor. Propolisul vindeca mucoasa bucala si este benefic in singerarile gingiilor. Balsamul de propolis protejeaza impotriva radiatiilor Roentgen si de alta natura.

Veninul de albine se foloseste in vindecarea astmului bronsic, a discopatiilor, artritelor, reumatismului, in tratarea hipertensiunii, a aterosclerozei, ca si pentru atenuarea durerilor reumatice, a celor datorate arteritei si ischiemiei.

Ceara de albine a fost folosita inca in antichitate si tot de atunci i s-au recunoscut virtutile terapeutice. Si azi se foloseste ceara de albine la prepararea unor unguente si balsamuri. De asemenea, ceara este folosita si in cosmetica. Mierea se pastreaza in vase bine inchise, la rece si la intuneric, in incaperi curate si uscate. Atentie, mierea nu se va pastra in apropierea substantelor ce degaja mirosuri tari, caci absoarbe mirosurile. Mierea este contraindicata diabeticilor si obezilor.
Cum sa ne folosim de miere ca sa fim sanatosi

Din vremuri stravechi, omul a descoperit mierea si produsele stupului de albine nu numai ca aliment, ci si ca medicament. Apicultura era practicata inca din secolul al VII-lea i.Hr., existind o serie de marturii in acest sens. Tablitele mesopotamiene, ca si papirusurile egiptene, mentioneaza, printre altele, faptul ca mierea si ceara de albine erau folosite ca medicament. La originea sa, mierea era rara, fiind rezervata la inceput in serviciul religios, pentru a-i venera pe zei sau pentru a hrani animalele sacre. Scrierile din antichitatea greco-romana abunda in mentionari despre mierea de albine si utilizarea ei medicala, fiind creata o adevarata mitologie in jurul acesteia si subliniindu-se numeroasele sale proprietati medicinale: antiseptic, tonifiant, sedative, febrigug, aperitiv si digestiv.

Aristotel, de exemplu, a scris sase volume despre albine si produsele lor, recomandind propolisul drept remediu in plagi supurate. Hipocrate, cel mai de seama medic al Antichitatii, mai tirziu Pliniu, Galien si Dioscoride vorbesc, de asemenea, despre miere, folosita intr-o serie de boli.
In lucrarea sa Despre mijloacele de vindecare, Dioscoride considera mierea un adevarat panaceu, indicind-o in boli de urechi, de piept sau rinichi, in vindecarea ranilor si a plagilor.
Produsele epocii contemporane
In epoca moderna, prin stuparitul rational, au fost puse in valoare si celelalte produse apicole: laptisorul de matca, polenul, veninul de albine etc., ajungindu-se la clasificarea lor in produse apicole naturale directe (mierea, ceara, propolisul, polenul, pastura, laptisorul de matca) si produse apicole derivate (cremele cosmetice cu ceara, unguente, tincturi, drageuri).

Cum este fabricata mierea

Mierea este substanta zaharoasa pe care o produc albinele prin colectarea nectarului floral si extrafloral sau a unui alt suc luat de pe plantele vii, prin transformarea lui, sub actiunea enzimatica a salivei si a sucului gastric al albinelor. In timpul depozitarii nectarului in celule, apa care este in plus va fi indepartata prin ventilare. Dupa aceea mierea este gata pentru a fi consumata (albinele capacesc fagurii). In acest caz, mierea va contine numai 20 la suta apa, cit este normal ca ea sa fie consumata. Pentru a obtine 1 litru de miere sint mecesare 5 kg de nectar. Mai adaugam si faptul ca pentru a cara 1 kg de nectar este nevoie de 20.000 pina la 100.000 de zboruri. Un roi de albine (30.000 la 60.000) poate fabrica 1 kg de miere pe zi. Calitatea si cantitatea de miere sint determinate de factorii geografici si botanici, precum si de sezon. Originea florala a nectarului influenteaza culoarea, gustul si viscozitatea mierii.

Intrebuintari ale mierii de albine in diverse afectiuni

- Medicina populara recomanda mierea in tratamentul bolilor de inima, dar nu in cantitati mari si cu ceai fierbinte.

Cel mai bine este ca mierea sa fie luata in cantitati mici (1-2 lingurite, de doua-trei ori pe zi) cu lapte, fructe sau alte produse. Folosirea zilnica, timp de una-doua luni a mierii de albine va duce la imbunatatirea generala a bolnavilor, la normalizarea compozitiei singelui si la cresterea hemoglobinei.

- In stenocardie, bolnavii vor lua, de trei ori pe zi, cite o lingura din urmatorul amestec: 100 g suc de aloe, 300 g miere, 500 g nuci pisate si sucul de la una-doua lamii.

-In hipertonie, medicina populara recomanda ca mierea sa fie luata cu suc de legume: sfecla, morcovi, hrean (acesta va fi dat pe razatoare si se va lasa 36 de ore, dupa care se va stoarce) si lamiie. Se ia, timp de doua luni, cite o lingura, de doua-trei ori pe zi, cu o ora inainte de masa sau la doua-trei ore dupa masa. O alta reteta include suc de morcovi, hrean (acesta va fi tinut in prealabil in apa), miere si suc de lamiie. Amestecul va fi tinut intr-un borcan de sticla bine acoperit.

- Pentru bolnavii de TBC, medicina populara recomanda mierea cu lapte, sau cu diferite grasimi (unt, untura de gisca) si aloe: 100 g miere, 100 g unt, 100 g untura de gisca, 15 g aloe si 10 g cacao se pun pe foc, fara a fierbe insa. Se va lua cite o lingura din acest amestec, cu un pahar de lapte cald, de doua ori pe zi (dimineata si seara).

- In caz de raceli, mierea (se recomanda mai ales miere de tei) se va lua, de asemenea, cu lapte cald (o lingura de miere la un pahar de lapte), cu suc de lamiie (sucul de la 1/2lamiie la 100g miere). In scop profilactic, se prepara un amestec de miere, suc de ceapa si de hrean, in cantitati egale. Din acest amestec se ia cite o lingura, de trei ori pe zi, inainte de masa. In caz de gripa se va prepara urmatorul amestec: usturoi dat pe razatoare si amestecat cu miere (proportie 1:1). Se ia cite o lingura de amestec (cu putina apa calduta) seara, inainte de culcare.

- In cazul unor afectiuni ale cailor respiratorii (laringite, faringite) guturai si sinuzita, se recomanda mestecarea timp de 15 minute, de una-doua ori pe zi, a unui figure de miere. Seara, inainte de culcare, se ia o lingura de miere cu un pahar de ceai sau lapte. Se amesteca sucul de la o lamiie cu 100g de miere. Se ia cite o lingura de amestec seara, inainte de culcare, cu ceai sau lapte. Se amesteca suc de ridiche neagra cu miere (parti egale) sau se scobeste o ridiche neagra si se pune miere inauntru. Se ia cite o lingura, de trei ori pe zi.

Se amesteca suc de hrean si miere (proportii egale) si se ia cite o lingura, de doua ori pe zi, dimineata si seara. Medicul bulgar S. Mladenov recomanda inhalatii cu miere, timp de 15-20 de minute. Pentru gargara se va pregati o infuzie de musetel, la care se adauga o lingurita de miere.

- In afectiuni ale sistemului nervos se recomanda cite 30 g de miere, de trei ori pe zi. Un bun tonic si stimulant al sistemului nervos si endocrin se prepara din aloe, miere si suc de lamiie. Se iau 75 g frunze de aloe, se toaca si se pun intr-un vas de sticla. Se adauga 125 g de miere, se omogenizeaza, dupa care se adauga 50 g suc de lamiie. Se lasa la macerat cinci zile, dupa care se ia cite o lingura de amestec, de trei ori pe zi.

Acest articol a aparut in revista Leacuri si terapii http://www.terapii-naturiste.com/terapii_naturiste/apiterapia/apiterapie_leacuri.htm

__________________________

Mierea, un aliment valoros pentru sanatate, autor: ANGELA ELENA BEJU

Mierea, acest minunat dar al naturii este folosita de milenii pentru intarirea sanatatii. Produsa de albine din nectarul florilor, ea reprezinta un aliment constructiv, plin de elemente de care organismul are nevoie pentru dezvoltare si refacere.

Folosita la micul dejun ea reprezinta o sursa de energie care ajuta organismul sa inceapa cu bine activitatea zilnica.

Mierea contine toate vitaminele pe care nutritionistii le considera necesare sanatatii si multe minerale (cupru, mangan, calciu, potasiu, sodiu, magneziu, fier, fosfor, siliciu).

Atat vitaminele cat si mineralele variaza in functie de nectarul folosit de albine si in ultima instanta variaza in functie de resursele solului pe care cresc plantele respective.

Exista foarte multe sorturi de miere, unele monoflore adica produse dintr-un singur fel de flori (de salcam, de tei etc), altele produse din zonele deluroase sau submontane cu multe flori (miere poliflora). Mierea de padure sau de mana este cea mai remineralizanta miere.

Remarca: mierea nu se fierbe pe foc pentru a fi dezaharisita, deoarece se pierd substantele nutritive din ea si ramane doar un simplu indulcitor. Preferati mierea zaharisita caci ea contine toate substantele hranitoare.
Mierea din piata de cele mai multe ori este reincalzita pentru a nu fi zaharisita si pentru a arata limpede in scopul unei bune vanzari.

Proprietati esentiale ale mierii

- Este un exceptional indulcitor natural.

- Satisface repede cererea de energie a organismului.

- Ajuta la echilibrarea fizica si psihica, inlaturand oboseala.

- Este un calmant care linisteste organismul.

- Combate insomnia.

- Dilata vasele sanguine si amelioreaza activitatea inimii, avand si un efect hipotensiv.

- Are proprietati bactericide si bacteriostatice.

- Are actiune usor laxativa si antiseptica.

- Este asimilata usor si repede.

- Nu irita mucoasa aparatului digestiv, influentand benefic flora intestinala.

- Inlatura starile de voma la sugari.

- Contribuie la eliminarea substantelor toxice din ficat si rinichi.

- Este un bun expectorant, diluand secretiile bronhicesi si combatind tusea.

- Limpezeste vocea in caz de ragusala.

- Ajuta in afectiunile ficatului, afectiunile digestive, afectiunile renale sau ale sangelui (anemii, leucemii etc).

- Inlatura carceii din picioare, tremurul mainilor sau al picioarelor, tremuraturi ale coltului gurii sau ale pleoapelor.

- Are efecte benefice in artrite, artroze, arterite. Inlatura migrenele.

- Combate sterilitatea.

- Extern are efecte cicatrizante fiind recomandata in cazul cosurilor, arsurilor si ranilor.

Cui poate fi recomandata mierea

Toate aceate calitati ale mierii ne arata faptul ca mierea reprezinta un aliment ce poate fi recomandat tuturor, cu exceptia celor care sunt bolnavi de diabet.

Astfel consumul de miere asigura femeii gravide sanatatea fizica si pshihica, atat a ei cat si a fatului, iar sugailor si copiilor de orice varsta, o mai buna rezistenta in fata bolilor.

Deasemeni studentii si elevii pot considera mierea un pretios ajutor in perioada examenelor, cantaretii isi pot ameliora vocea iar batranii isi pot echilibra organismul.

Cum poate fi consumata mierea

Pentru sugari se foloseste ca indulcitor adaugat la lapte sau ceaiuri, administrandu-se in doze sporite pornind de la un varf de lingurita.

Pentru orice alta varsta consumul este variat, dupa dorinta. Ea poate fi folosita atat ca inlocuitor al zaharului cat si pentru ingrijirea sanatatii.

Exista foate multe retete naturale in care este inclusa mierea si in mod special se remarca cele care ajuta in cazul afectiunilor respiratorii.

Citeste despre Miere in cosmetica http://www.ele.ro/articol_3806.html

__________________________

Tratamentele cu miere au trecut proba timpului, mierea pastrandu-si faima de medicament, pe langa aceea de aliment delicios.

Actiunea terapeutica a mierii

Mierea este folosita si ca medicament. Cele peste 70 de substante active din punct de vedere biologic confera mierii o paleta larga de efecte benefice. In continuare vom prezenta pe scurt actiunile terapeutice globale ale mierii:

1. Actiunile generale cel mai des semnalate sunt urmatoarele: intaritoare, fortifiante, tonice, cicatrizante, conservante, antigerminative, protective, nutritive, hemostatice (opresc hemoragia), regeneratoare.

2. Actiunile speciale medicinale ale plantei medicinale din care provine mierea, de exemplu ale azulenului continut de florile de musetel sau de tei, care sunt transpuse in mierea de nectar de tei sau musetel.

3. Actiunile specifice ale unor substante identificate sau doar presupuse: vitamine, enzime, antibiotice, substante dezinfectante, calmante, antidiareice, etc.

Chiar si simpla lor enumerare arata cat este de variat spectrul actiunilor farmaco-terapeutice ale mierii.

Mierea ca tratament

Ca la orice medicament, indicatiile sunt in functie de actiunile farmaco-fiziologice generale, speciale si specifice descrise la miere.

Vom face in continuare o prezentare globala a indicatiilor terapeutice ale mierii si vom apelala o clasificare in functie de rezultatele obtinute in diverse boli.

Astfel, clasa A cuprinde indicatiile cu rezultate sigur pozitive peste 70%, confirmate frecvent; clasa B cuindicatii ale caror rezultate sunt inca insuficient confirmate, deci indicatii probabile si clasa C, ale carorrezultate sunt inca in stadiu experimental.

Clasa A: rani sangerande, arsuri, degeraturi, unele afectiuni chirurgicale. Intre afectiunile bolilor interne se inscriu: gastrita, duodenita, bolile de inima, de ficat si ale cailor biloare. Afectiunile cailor respiratorii: corize (guturai), rinite, sinuzite, faringite, bronsite. Afectiuni endocrine: sindroame hipoanabolice (slabire fizica), insuficienta hipofizara, boli endocrine, insuficiente paratiroidiene (tetania cronica latenta sau spasmofilia); afectiunile ginecologice: diferite infectii microbiene, micotice (cu ciuperci), tricomonatice (cu tricomonas), eroziuni, plagi diferite, etc; afectiuni psihiatrice si neurologice: anorexia mentala (slabire fizica), starile depresive, starile cosectice (scaderi in greutate si anemie).

Clasa B: afectiunile chirurgicale ca: plagile arsurilor infectate, ulcerele varicoase, ulceratiile tegumentare care se vindeca greu. In afectiunile dermatologice (ale pielii), in unele eczeme, in afectiunile bolilor interne, in maladia ulceroasa, gastrica sau duodenala, in bolile de rinichi. De asemenea, sunt indicatii probabile ale mierii in unele bai de ochi (conjunctivite).

Clasa C: intre afectiunile chirurgicale, fistulele; afectiunile dermatologice: diferite micoze (ciuperci) ale pielii, ale cavitati bucale; din bolile interne: colecistite, enterite, enterocolite, otraviri alimentare cu ciuperci sau substante toxice, alcoolism; boli de plamani: bronsectazie, abces pulmonar, TBC pulmonar, astm bronsic.

http://sanatate.gradinamea.ro/Mierea_4920_550_1.html

__________________________

Cum ştim dacă mierea este veritabilă ori falsă?

Mierea de calitate cristalizează, iar cea falsă nu!

Nu mai este nevoie să convingem pe nimeni cît de sănătos este consumul regulat de miere de albine. Dar ştim oare cum trebuie aleasă şi consumată mierea?

Secretul l-am aflat de la dl prof. Vasile Andriţoiu, apiterapeut: “Din păcate, există multe metode de falsificare a mierilor. În afară de hrănirea familiilor de albine cu melasă, ce-a mai grosieră metodă este aceea de a fierbe zahăr în infuzia unor plante, pînă cînd fiertura este adusă la consistenţa mierii. O falsificare destul de uzitată este hrănirea masivă a albinelor cu sirop de zahăr în diverse concentraţii. De aceea, în borcanele îmbietoare de pe tarabele pieţelor, poate fi miere veritabilă ori falsă.

Cumpărătorul trebuie să ştie măcar atît: mierile false nu zaharisesc, în timp ce toate mierile veritabile cristalizează (în afară de mierea de mană!). În unele cazuri, cumpărătorul este îmbiat cu miere de fenicul ori de zmeur cînd cere miere de salcîm (culorile lor sînt apropiate), iar mierea de floarea-soarelui poate “trece” drept miere polifloră (cea mai valoroasă din punct de vedere terapeutic)”.Prin fierbere, mierea îşi pierde proprietăţile terapeutice

Dacă vă cumpăraţi o miere cristalizată - acest aspect oferindu-vă garanţia că mierea este veritabilă - şi doriţi să o mîncaţi în stare lichidă sau să o folosiţi ca îndulcitor în diferite ceaiuri, dl Andriţoiu recomandă ca lichefierea să se facă la temperaturi care să nu depăşească maxim 40?C: “Să nu uităm că, mierea este produsă la temperaturi care nu depăşesc 35-37 grade C în interiorul stupului. Mierea nu este termostabilă, iar temperaturile înalte distrug o multitudine de principii vitalizante. Cînd temperatura de lichefiere depăşeşte 90 grade C, mierea este redusă la valoarea unui… zahăr lichid”. Mierea lichidă pe timp de iarnă nu are nici o valoareŞtie oricine că în pieţe, pe tarabe, nu apare decît miere lichidă. Aceasta, spune dl Andriţoiu, ori este falsă, ori este bine fiartă. Nefericită este şi “superstiţia” cumpărătorului, că mierea cristalizată ar fi contrafăcută. De fapt, lucrurile stau exact invers! “Stuparul ştie că lumea nu ştie şi, pentru a-şi vinde marfa, încălzeşte mierea la peste 90?C şi această nicicînd nu va mai zaharisi. Dar nici nu va mai fi folositoare mai mult decît zahărul! Să nu se uite încă un amănunt: dacă mierea ar fi lichefiată la 40 grade C - temperatura acceptabilă - îndeosebi în zilele reci din pieţe ea ar cristaliza din nou”.

Dar nici magazinele Apicola nu oferă miere zaharisită. Deşi au un personal relativ calificat, greutatea cu care se manipulează o astfel de miere (ambalarea în recipientul cumpărătorului), face ca mierea să fie supusă temperaturi care o degradează. Mai mult, spune dl Andriţoiu, soarele care “bate” pe tarabele pieţelor scade valoarea terapeutică a mierii, aceasta fiind fotosensibilă. Mierea este produsă în întunericul stupului şi dacă am face acestuia un perete de sticlă, albinele l-ar opaciza imediat cu propolis. Ştiu ele ce ştiu! De aceea, este bine ca mierea să fie expusă în ambalaje opace. Mierea terapeutică o găsiţi doar în stupine staţionare

Aşa că, mierea terapeutică nu se cumpără nici din magazine şi nici din pieţe, ci direct de la apicultor. “Preferaţi mierea din stupinele staţionare, departe de sursele poluante. Aceasta are o calitate superioară şi datorită faptului că este bine maturată (coaptă), deci are un plus de enzime faţă de mierea recoltată din stupinele plecate “în pastoral”.

De multe ori, grăbiţi să ajungă la altă sursă meliferă, apicultorii nu mai aşteaptă ca albinele să matureze şi să căpăcească mierea. Extrag o miere mult prea lichidă şi care, pentru a nu fermenta, este “uscată” în butoaie de tablă, la soare. Eliminîndu-se surplusul de apă, mierea poate ajunge la consistenţa celei maturate natural. O astfel de miere nu va mai conţine cantitatea normală de principii active, iar zahărul nu mai este invertit în monozaharide direct asimilabile decît parţial”, spune dl Andriţoiu.

http://www.evenimentul.ro/articol/cum-stim-daca-mierea-este-veritabila-ori-falsa.html

______________________________________________________

Mierea - super aliment si medicament, dar si adjuvant in tratamentele cosmetice

De ce este la mare pret mierea pentru pielea ta? Pentru ca are un important efect antibacterian si antifungic (anti-ciuperci) si uite-asa ne poate ajuta in lupta impotriva tenului iritat, punctelor negre si cosurilor.
Ca si cum ai pune antibiotic pe ele. In plus, accelereaza vindecarea lor, fara cicatrici. Lucrul acesta se intampla pentru ca, n-ai sa crezi, mierea contine peroxid de hidrogen (mai pe intelesul nostru, dezinfectantul cunoscut sub numele de apa oxigenata), substante care deshidrateaza “tintit” microorganismele si astfel le omoara, precum si compusi care fac ca pielea sa devina nesuportat de acida si “toxica” pentru inmultirea bacteriilor.

Demachiant cu miere? Gata, se face! Amesteca un sfert de ceasca de miere cu o lingura de sapun lichid hidratant si o jumatate de ceasca umpluta cu glicerina (de la farmacie). Preparatul obtinut se pastreaza intr-un recipient din plastic sau sticla, bine inchis. In fiecare dimineata pui pe un buretel o cantitate mica din acest demachiant si speli toata fata, fara sa “raschetezi”. Dupa numai o saptamana ai sa observi ca tenul este mult mai luminos, iar punctele negre nu mai au tendinta sa “treaca” in tabara cosurilor.

Un tonic natural si proaspat pentru obrazul dumneavoastra, domnisoara? Curata doi-trei din ei de coaja, taie-i in felii subtiri si paseaza-i, apoi stoarce-i bine printr-un tifon curat pus in doua straturi.
Sucul obtinut se amesteca incetul cu incetul cu trei lingurite de miere. Inainte de folosire se agita recipientul, iar aplicarea nu difera cu nimic de aceea a unei lotiuni tonice din comert. Doar ca se lasa pe fata timp de 3-4 minute, inclusiv pe gat si decolteu, dimineata si seara.
Ce a ramas se poate pastra la frigider si utiliza timp de 6-7 zile.

Nu-ti plac pastilele si te obliga mama sa iei periodic “gloantele” cu vitamine, calciu si fier? Poti sa scapi cu o cura de miere: doua lingurite pe zi dimineata (in loc de ness) iti aduc o multime de minerale esentiale (potasiu, fosfor, calciu, fier, sulf, mangan, cobalt, cupru, siliciu), enzime, fitohormoni, vitaminele P, PP, E, C si complexul de vitamine B (mai ales in mierea cu polen).
Si toate in stare foarte buna pentru ca mierea contine si niste substante speciale care o conserva bine mersi timp indelungat, fara sa fie similare… conservantilor de care ai invatat sa te feresti.

Dusman declarat al bunei dispozitii, constipatia poate fi rezolvata cu aceleasi doua lingurite luate dimineata la prima ora, urmate de un ceai sau o cana cu apa. Sau cu mese de seara formate din cereale cu miere, bine “pitrocite” in iaurt sau lapte. Merg foarte bine si in suc proaspat de fructe. Ca sa-ti fie mai usor sa bei cei doi litri de apa obligatorii, prepara o citronada din apa plata, mult suc de lamaie si mierea in cantitate ceva mai mica decat daca ai fi indulcit-o cu zahar.

Bogata in zaharuri in proportie de 75% din greutatea sa, mierea este un energizant foarte bine tolerat de organismul tau si mult mai eficient decat zaharul (sau ciocolata, bomboanele, bauturile carbogazoase dulci), de care difera esential - este una din glucidele “simple”, sanatoase, care se digera rapid si fara nici un fel de probleme.

Sunt foarte rare persoanele alergice la miere si atunci, de fapt, reactioneaza la “scaparile” de polen din compozitia sa. Doua-trei lingurite cu miere inghitite inainte cu o jumatate de ora de antrenamentul de fitness iti asigura un supliment energizant pentru o ora si jumatate de efort.
Poate si pentru ca il simtim instinctiv ca pe un energizant, majoritatea dintre noi prefera consumul de miere dimineata, la micul dejun. In plus se pare ca “panseaza” stomacul foarte bine si reduce cheful de dulciuri pentru o jumatate de zi.

Daca vrei un antibiotic natural mai puternic decat mierea (si tot atat de ieftin), adauga in trusa de prim ajutor si propolisul. O taietura proaspata, sau un cos pe care l-ai sacait pot fi dezinfectate si tratate cu cateva picaturi din solutia hidroalcoolica de propolis, pe care o gasesti gata preparata in magazinele apicole (sau sub forma de spray). Oops, ustura un pic! Tot de cateva picaturi ai nevoie sa pui peste o basicuta sparta, provocata de frecarea de un pantof mai stramt.

Si nu in ultimul rand, o raceala care te lasa fara glas poate fi tratata cu gargara bunicii: ceai de musetel sau tei caldut in care se pun 3-5 picaturi de propolis. Singura problema a propolisului este aceea ca pateaza, asa ca aplica-l pe piele cu ajutorul betisoarelor pentru curatat urechile daca nu vrei sa te colorezi galben-maro pe degete si pe zona din jurul leziunilor.

Laptisorul de matca (sau Royal Jelly, de la englezi citire) este delicatesa servita ca hrana de baza a puiutilor de albina. Este atat de pretios si important incat japonezii nu s-au lasat, l-au intors pe toate partile si s-au convins ca are efecte antitumorale, regenerante si revitalizante.
Si l-au pigulit atent in laborator pana au gasit si proteina antibacteriana pe care au denumit-o royalisina, “ucigas” eficient al multor bacterii.

Un motiv in plus sa te “apropii” de magazinele cu produse apicole si sa faci o cumparatura de fiole cu laptisor de matca. Care sunt foarte bune pentru aplicare sub forma de masti, mai ales pe tenurile acneice.
Atentie, este necesara testarea cu cateva picaturi puse pe piele la plica cotului, pentru ca s-ar putea sa fii alergica.

Mierea - Un izvor de sanatate

Mierea este intalnita foarte des in alimentatie si nu are doar calitati nutritive, ci are si o actiune terapeutica eficienta care se exercita asupra actiunilor digestive, cardio-vasculare, respiratorii, afectiuni ale aparatului urinar dar si ale sistemului nervos. Datorita calitatilor sale nutritive, este considerata un aliment cu o mare importanta in hrana oamenilor de toate varstele.

Mierea este un aliment cu gust dulce si parfumat, cu aspect semifluid, vascos sau cristalizat si culoare specifica, avand un continut mare de zaharuri si substante minerale, vitamine, enzime, acizi organici. Culoarea mierii difera de la incolora pana la neagra. Mierea de la inceputul primaverii are o culoare galbuie, pana la portocaliu, iar cu timpul aceasta se inchide la culoare. In timpul cristalizarii se deschide la culoare.
Valoarea alimentara a mierii consta in bogatia ei in zaharuri, ceea ce o face un aliment energetic. Glucoza si fructoza din acest aliment sunt zaharuri simple care numai necesita prelucrare prin digestie, acestea fiind direct asimilate si arse.

Diferenta dintre miere si zahar este continutul de substante nezaharoase care au un efect pozitiv in reglarea unor functii ale organismului. Parfumul specific al mierii este identic cu parfumul florilor din care provine.
Una din cele mai frecvente intrebuintari ale mierii este in calmarea sistemului nervos. Si in cazul racelilor mierea se va lua cu lapte cald sau cu suc de lamaie. miere). Pentru prevenirea gripei se utilizeaza un amestec de miere, suc de ceapa si de hrean, in cantitati egale iar din acest amestec se ia cite o lingura, de trei ori pe zi, inainte de masa.

O lingurita de miere pe zi este la fel de eficienta in tratarea tusei ca si un medicament clasic. In acest mod eviti sa introduci in corp substantele chimice din medicamente.
Mierea mai contine si anumiti antioxidanti cu rol de conservare, de aceea aceasta ii poate oferi organismului antioxidantii de care are nevoie.

Fiecare tip de miere are proprietatile ei specifice. De exemplu mierea de tei usureaza starile febrile si durerile gastrice, previne migrena, fiind un bun mijloc profilactic si remediu in pneumonii, astm bronsic, stari nervoase, tuberculoza.

Mierea de flori de camp are o puternica actiune antimicrobiana, cea de pomi fructiferi vindeca afectiunile renale, pulmonare si intestinale iar mierea de munte are calitati deosebite in bolile de cai respiratorii si in alergii. Mierea de levantica este un bun remediu impotriva tusei si a durerilor de gat.
Mierea actioneza si ca un agent antibacterian si lupta impotriva fungilor. Consumul constant de miere grabeste vindecarea ranilor.

Desi are atatea calitati, mierea are si contraindicatii pentru pacientii care sufera de obezitate, diabet zaharat, insuficienta pancreatica exocrina, si in anumite tulburari alergice.

Atentie!!! Copiilor sub un an nu li se administreaza miere deoarece aceasta poate declansa botulism infantil!

Sonia Busca

http://femina.rol.ro/corpul-tau/diete-&-nutritie/mierea—un-izvor-de-sanatate.htm

__________________________

Mierea nu ingrasa: Adevarat sau Fals?

Substituirea zaharului cu mierea atunci cand vrem sa slabim este o greseala sau nu?

Zaharul contine zaharoza, iar mierea este compusa in principal din glucoza si fructoza, insa contine si zaharoza.

Substituirea zaharului cu mierea atunci cand vrem sa slabim este o greseala deoarece, ca si zaharul, ea contine doar glucide.

Ea prezinta totusi avantajul unei puteri de indulcire superioare fata de cea a zaharului. Pentru a obtine acelasi gust dulce, vom folosi deci mai putina miere decat am pune zahar in mod normal, de unde o mica economie de calorii.

Cu cat mierea este mai veche, cu atat ea contine mai multa glucoza si fructoza, iar puterea ei de indulcire este mai mare. Calitatile sale sunt aceleasi, indiferent daca este solida sau lichida.

Mierea proaspata cristalizeaza mai usor deoarece este mai bogata in zaharoza.

In ceea ce priveste compozitia sa, mierea nu contine vitamine, ci doar cateva saruri minerale in cantitati foarte mici: potasiu, magneziu, fosfor, calciu.

Acidul formic pe care il contine ii confera actiunea calmanta asupra gatului si bronhiilor, mai ales introdusa in lapte caldut si consumata seara, inainte de culcare.

Cu toate ca mierea nu ne face sa slabim si nu contine decat putine elemente nutritive, se poate folosi in locul zaharului deoarece este un aliment natural si care exista in multiple varietati, toate excelente.

Concluzie: Mierea nu ingrasa = Fals

http://gastronomie.ele.ro/Mierea_nu_ingrasa_Adevarat_sau_Fals__–a613.html

__________________________

Paragrafele de mai sus sunt doar selectii din articolele publicate pe net. Daca doresti sa citesti articolele intregi te rog sa intri pe link-urile de sub paragrafele respective. Liniile delimiteaza articolele.